Examenul de Bacalaureat dă dureri de cap elevilor români din zilele noastre, însă cum era totul în urmă cu 90 de ani? Arhivele Naționale ale României din Alba Iulia au publicat recent un articol despre modul de organizare al acestui examen, probele la care erau supuși elevii și dificultățile pe care aceștia le întâmpinau.

Elevii noștrii ar trebui să fie mulțumiți cu gradul de dificultate al probelor din prezent. Pe atunci, examenul se dădea din următoarele materii:  limba română, matematică, geografia României, istoria României și „din limba franceză sau germană, după alegerea candidatului”.

Examinarea la limba străină avea ca scop stabilirea nivelului de conversație pe care îl aveau elevii. Cadrele didactice își doreau cu ardoare ca aceștia să fie capabili să utilizele cunoștințele de limbă acumulate. Altfel spus, erau urmărite doar cunoștințele de limbă. Literatura nu era una dintre domeniile în care le era solicitat elevilor să exceleze.


Comisia era alcătuită pe atunci din 6 profesori. Pentru corectitudine, 3 dintre aceștia erau cadre didactice ale liceului de unde proveneau elevii. Ceilalți 3 era musai să provină din alte localități. Pentru a ocupa postul de președinte al comisiei, profesorii trebuiau fie să aibă mai bine de 20 de ani de experiență în învățământ. Altă condiție era să predea în cadrul universităților din țară.

Existau și restricții legate de numărul maxim de elevi care puteau fi examinați de o singură comisie: 100. De aceea, aceștia se bucurau de toată atenția cadrelor didactice. Fiind atât de puțini. aveau timpul necesar pentru a-i examina corect pe fiecare în parte.

Și totuși, cum rămâne cu cei care nu promovau examenul de Bacalaureat?

Ei bine, dacă acum elevilor le este solicitat să promoveze toate cele 3 prope susținute, în urmă cu 90 de ani lucrurile stăteau diferit. Dacă o probă era picată, însă celelalte erau trecute și elevul „a ieșit bine” la ele, atunci examenul era promovat.