Șarpele este un simbol foarte cunoscut care ia multe valențe în mitologiile de pe tot globul. Unele culturi l-au asimilat  cu pe  un simbol al morții sau al renașterii.  Alte culturi, însă, au văzut șarpele ca pe un purtător de puteri supranaturale.   Însă toate i-au păstrat un grad de mister pe care încercăm să îl descoperim împreună în seria de articole care urmează.

Motto:

„Dacă nu era şarpele, Eva ar umbla şi astăzi, virgină, prin Rai. Omenirea îşi datorează existenţa şarpelui.”- Valeriu Butulescu

 

Adam, Eva și legătura lor cu șarpele

Religia creștină are o structură aparte, dar povestea Vechiului Testament debutează cu simbolul șarpelui imediat după ce este prezentată Geneza și condiția inițială a omului. Conform poveștii creștine, după ce Adam și Eva au fost creați și așezați în Rai, li s-a dat o singură poruncă. Aceasta a fost  să nu mănânce din mărul oprit pentru că atunci vor cunoaște binele și răul.


Dar diavolul care era extrem de viclean și de invidios pe om și pe creația lui Dumnezeu a vrut să îi strice perfecțiunea.  El  s-a întruchipat într-un șarpe care a ademenit-o pe Eva să muște din mărul oprit. Adam a fost și el amăgit de aceștia și a mâncat din mărul interzis. În acel moment, cei doi au ajuns să dobândească anumite cunoștințe pe care doar Dumnezeu le avea. În momentul următoarei întâlniri cu Dumnezeu, acesta și-a dat seama de fapta celor doi. Drept pedeapsă, Creatorul a decis să îi alunge din Grădina Edenului.

Teologii au dezbătut pe larg această problemă unii susținând că într-adevăr diavolul s-a întruchipat în șarpe. Totuși alții susțin o interpretare simbolică a Bibliei, spunând că șarpele este o metaforă pentru păcatul carnal, dorința sexuală a omului.

Aceasta a fost prima poveste dintr-o serie de alte șapte în care vom prezenta pe scurt alte semnificații ale șarpelui, specifice diferitelor culturi.