Poate nu știați dar în perioada februarie-martie 2020, Muzeul Național de Istorie al României a avut o expoziție de artă.  În cadrul acesteia au fost prezentate mai multe sculpturi care reprezintă iubirea în cultura greco-romană.

Dacă le-ați vizitat, poate ați fi interesați să aflați mai multe lucruri despre viziunea anticilor asupra celui mai puternic și plăcut sentiment din lume – iubirea. Pentru cultura greacă, iubirea este metaforic cea care a creat omul.

Astfel, Prometeu a sculptat omul din lut pentru a stăpâni creația fizică. El a rugat-o pe zeița înțelepciunii, Minerva, să îl insufle cu spirit și rațiune. Doar fiindcă aceasta avea o simpatie deosebită pentru Prometeu, ea l-a ajutat pentru a crea ființa umană.


Cumva iubirea era percepută ca sentimentul suprem, dar nu aștepta și consimțământul partenerului. Din această cauză accentul cultural se punea pe drama adusă de iubire. Pentru a demonstra acest lucru putem să ne gândim la exemplele din mitologia greacă.

Eros, zeul iubirii este înfățișat de un copil asimilând fragilitatea și tandrețea dragostei cu naivitatea vârstei tinere. Acesta obișnuia să se joace des cu sentimentele oamenilor de rând și a celorlalți zei fără a ține seama de dorințele lor. Astfel că odată l-a lovit pe Apollo cu o săgeată iar pe nimfa Daphne cu alta. Ea a fugit de Apollo în timp ce acesta o urmărea. Când și-a dat seama că va fi prinsă, s-a rugat să fie transformată într-un dafin. Bineînțeles că dorința i s-a și îndeplinit, de altfel.

Concluzii despre cultura și mitologia greco-romană:

Acesta este un tipar clasic de relație din psihologia modernă în care un partener are un tip de atașament anxios (tiparul lui Apollo) iar celălalt evitant (tiparul Daphnei). Nici celelalte povești nu sunt mai fericite și vom vedea de ce în următoarele părți ale descoperirii noastre a culturii și mitologiei greco -romane.

Vom reveni în curând cu a doua parte a descoperirilor mitologice și culturale ale greco-romanilor.