Acum că am epuizat simbolurile creștine semnificative ale șarpelui, ne vom concentra atenția asupra unui concept mai vechi din mitologia greacă: Medusa. Aceasta este întruchipată ca o femeie extrem de frumoasă dar care are în loc de fire de păr, șerpi.

Motto-ul zilei:

„Teroarea Meduzei este astfel o teroare de castrare, care este legată de vederea ceva. Părul pe capul Meduzei este frecvent reprezentată în opere de artă sub formă de șerpi, iar acestea încă o dată sunt derivate din complexul castrare .“ – Sigmund Freud

Unele legende susțineau că ea ar fi una dintre gorgone, adică niște creaturi feminine amenințătoare. Cuvântul grec ”gorcos” înseamnă groaznic și face referire la un gardian adică la cineva de temut pentru puterea sa, mai degrabă, decât pentru înfățișare.

Medusa
Medusa

Alte legende susțin însă că Medusa a fost o femeie foarte frumoasă, dar a fost pedepsită și blestemată de zei. Părul i-a fost transformat în șerpi pentru a fi transformată într-o creatură hidoasă și dezgustătoare. Majoritatea scrierilor susțin că ea este fiica lui Phorcys și a lui Ceto.  Există însă o discrepanță între opinii, deoarece autorul Hygins susține că Medusa ar fi fiica lui Gorgon și a lui Ceto.


Medusa a fost ucisă de eroul Perseus cu ajutorul zeiței Atena și a lui Hermes. Legenda susține că toți cei care o priveau în mod direct erau împietriți pe loc, iar pentru a evita asta, Atena i-a dăruit lui Perseus un scut din bronz în care să-i poată privi reflexia pentru a o ucide tăindu-i capul.

Medusa
Medusa

Se spune că abilitățile sale de împietrire încă s-au păstrat după moartea sa până când capul i-a fost înmânat Atenei. Se spune că aceasta l-a întipărit pe egida ei. Din corpul inert al Medusei s-au născut gigantul Chrysaor dar și calul înaripat Pegas în urma unirii sale cu Poseidon.

Dincolo de aceste legende, în Grecia Antică, simbolul Medusei era utilizat pentru a goni spiritele rele în cadrul unui ritul special.