Una dintre cele mai mari scriitoare moderniste din lume este fără doar și poate Virginia Woolf. Aceasta a trăit între anii 1982-1941. Ea a scris romane faimoase precum: „Mrs Dalloway” (1925), „To the Lighthouse” (1927), „Orlando” (1928) şi „The Waves” (1931 ). Fiecare a adus ceva complet nou în literatura de la acea vreme.

Cele mai faimoase teme abordate de scriitoare se regăsesc: feminismul, relațiile complexe din familie, fluiditatea de gen sau efectele psihologice ale războiului. Aceasta a trăit într-o familie numeroasă, Virginia fiind unul dintre cei patru copii ai mamei sale în a doua căsnicie. Cuplul mai avea încă patru copii din căsniciile anterioare, unul din partea tatălui și trei din partea mamei.

Copilăria scriitoarei Virginia Woolf

Părinții săi au fost Julia Jackson şi Leslie Stephen, iar provocările aduce se o familie atât de numeroasă sunt subiectul cărții sale ”Spre Far” din 1927. Artista și-a început viața literară la doar 13 ani redactând un ziar care publica știri amuzante. Încă de atunci viața sa interioară a luat o întorsătură dramatică.


La vârsta de 49 de ani, mama sa a decedat, evenimentul distrugându-i liniștea interioară oferită de relațiile strânse cu familia acesteia și generând primul blocaj literar al scriitoarei. Iar acesta a fost doar începutul unui șir dramatic de evenimente care i-au marcat adolescența. Rând pe rând au adus-o pe calea care urma să îi producă o boală psihică gravă și anume bipolaritate. Această boală avea să o răpună definitiv.

Doi ani mai târziu declinul emoțional a continuat cu moartea surorii ei mai mari, în vârstă de 28 de ani. Dovitura de garția a fost dată  de pierderea tatălui  când avea numai 22 de ani.

Toate aceste evenimente dramatice i-au dezvoltat o afecțiune psihice gravă, anume bipolaritatea manifestată prin episoade maniace și depresive.  Acestea au determinat-o să se sinucidă prin înec, în anul 1941. Femeia avea obsesie pentru această moarte în scrierile sale.

Ea a lăsat o scrisoare de adio soțului ei prin care mărturisește că simte începutul unui nou episod psihotic căruia nu i-ar mai putea rezista.

După moartea tatălui său, Virginia și familia s-a mutat în Londra unde și-a cunoscut viitorul soț, pe Leonard Woolf. Aceștia s-au întâlnit în cadrul unor grupuri de discuție cu prieteni de-ai fratelui său care abordau teme controversate precum: sexualitate, drepturile homosexualilor sau femeile în artă. La aceste discuții  fetele din familie participau activ.

Aici s-au incubat multe idei din romanele scriitoarei fiind locul perfect de a-ți deschide orizonturile, opus rigidității societății victoriene.

Relația dintre Virginia și Vita Sackville-West

Ce mai este de remarcat este faptul că Victoria a avut o relație extraconjugală cu Vita Sackville-West, începând cu anul 1922 când a cunoscut-o pe scriitoare. Soțul Virginiei accepta această relație în speranța că o va ajuta pe soția lui să depășească afecțiunea psihică de care suferea având-o pe Vita drept ancoră emoțională pe lângă soțul ei.

Acestea și-au scris deseori scrisori amoroase și chiar și-au consumat relația după cum reiese din scrierile sale iar această relația cu siguranță a influențat-o în scrierea romanului Orlando care este considerat de către fiul Vitei „cea mai lungă şi fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură”.

În cele din urmă relația lor s-a răcit rămânând foarte bune prietene până la finalul vieții Victoriei. Ce au găsit însă aceste două scriitoare una la cealaltă? Ei bine, Vita era fascinată de geniul literar al Virginiei, iar Victoria se bucura de adorația și aprecierea altei femei.