Dintre cele mai cunoscute povești populare ale românilor, cele mai cunoscute sunt cele cu ielele, ființe supranaturale ale pădurii. Folclorul român este foarte bogat și ascunde povești uimitoare, iar astăzi vă vom prezenta povestea acestor nimfe.

Ielele sunt ființte ale pădurii, înzestrate cu o frumusețe deosebită care poate vrăji orice bărbat. De obicei ascunse în inima codrilor, ele ies la dans doar sub razele luminoase ale lunii. Dansul lor, hora românească, este un ritual magic. În urma pașilor ielelor, pământul rămâne uscat iar arba arde.

Adevărate nimfe, aceste fecioare sunt făpturi supranaturale ce aparțin aerului. Muritorii ar trebui să se ferească de ele, deoarece odată intrat în jocul ielelor, nimeni nu mai iese cu viață.

ielele

Datorită frumuseții lor, aceste fecioare se adăpostesc departe de oameni. Totuși, doar simpla vedere a lor face orice bărbat să-și piardă rațiunea și-i aduce moartea. Dansul ielelor este asemănat cu cântul sirenelor din mitologia grecească. Odată atras în joc, flăcăul dansează cu ele până rămâne fără suflu, apoi dispare pentru totdeauna.

Ielele nu apar niciodată singure, ci în grupuri, întocmai ca fecioarele necăsătorite din satele românești. În folclor, se spune că prezența lor ar putea fi invocată de vrăjitoare, care vor să se răzbune atunci când inima unei fete tinere a fost zdrobită de un fecior.

Noaptea de Rusalii

Una dintre cele mai cunoscute legende legată de iele, sau sânziene, cum li se mai spune, este noaptea de Rusalii. Nimfele pădurii ies la joc nebun în poiene și câmpuri, așa că muritorii ar trebui să se adăpostească în casele lor. Nimeni nu scapă cu viață din acest dans, iar frumusețea acestor sânziene nu ar trebui niciodată văzută de un simplu muritor.

După ce au dansat toată noaptea, trezite la viață de lumina lunii, ielele își pierd forma odată cu venirea zorilor. Soarele le risipește, iar ele sunt purtate de vânt în ascunzișurile pădurii.