Poseidon, zis și zeul mării, este una dintre cele mai importante figuri ale Muntelui Olimp. Fiul al lui Cronos și al Rheaei, frate al lui Zeus și al lui Hades, povestea lui ia naștere odată cu crearea lumilor și a timpului.

După ce aprigul Cronos a fost învins, Zeus, Hades și Poseidon și-au împărțit lumea. Zeus a primit cerul, Hades lumea de dincolo, în timp ce lui Poseidon i-a rămas lumea subacvatică. Se spune că pentru a stabili cine primește ce, cei trei frați au tras paie, ca totul să fie corect.

Așadar, Poseidon este zeul mării, al cutremurelor și al furtunilor. Cunoscut pentru impulsivitatea și orgoliul său ieșite din comun, devenea crunt și agresiv atunci când i se aduceau insulte sau injurii.

Cei care i se rugau lui Poseidon erau marinarii. Aceștia îl rugau să calmeze apele învolvurate ale mării, să-i protejeze de furtuni și să-i aducă cu bine înapoi la țărm. Toți cei care nu-l cinsteau după cum considera el că i se cuvine sfâșeau înecați, cu corăbiile distruse și înghițite de valuri.

Victimă a furiei sale a fost chiar Ulise, protagonistul din „Odiseea” lui Homer.

Poseidon

Era egal lui Zeus și era de neoprit atunci când se enerva

În cultura grecească, zeul se presupune că ar fi posedat un trident, sau mai exact o furcă cu trei țepușe. Cu ajutorul acestei unelte reușea să creeze cutremure devastatoare, lovind-o cu putere de pământ.

Deoarece apaținea apelor, pe lângă muntele Olimp, alături de cei asemenea lui, Poseidon mai avea și un palat. Se spune că această construcție era de o bogăție de neimaginat, fiind pavată cu pietre prețioase. Chiar dacă avea astfel două locuri, cel mai adesea zeul prefera să-și petreacă timpul în ceruri.

Fiind egal lui Zeus, niciodată nu se supunea cerințelor acestora. Era orgolios și furios, creând adevărate catastrofe atunci când era stârnit. Îi plăceau femeile, puterea și să-și manifeste superioritatea în fața celorlalți.