Artemis, sora geamănă a lui Apollo, reprezintă natura. Este zeița vânătorii, a pădurilor și a lunii. Era una dintre cele mai respectate zeități ale Muntelui Olimp. Pe lângă legătura ei cu animalele, Artemis a fost portretizată ca zeița virgină, simbol al purității.

Artemis era de asemenea și protectoarea infanților, fiind cunoscută pentru capacitatea ei de a aduce boli sau a vindeca femeile de infertilitate. În literatură, este potretizată ca această femeie cu o înfățișare libertină, o adevărată vânătoare, având mereu la purtător un arc și săgeți.

Fiind virgină, zeița a strârnit curiozitatea și dorința multor zei și muritori. Totuși, eforturile lor au fost în zadar. Singura ei iubire a fost Orion, camaradul ei de vânătoare. Acesta a murit, fiind ucis de Gaia, zeița primordială a pământului.

A reușit mereu să-și păstreze puritatea, în ciuda tuturor celor care au încercat să o seducă. Orice bărbat a dorit să îi aibă trupul a sfârșit tragic, într-un mod foarte violent. Pentru acest lucru, Artemis a fost iubită și apreciată de Zeus, care o considera superioară celorlalte zeițe.


Artemis

Trăia departe de Olimp și proteja pădurea și animelele

Dorința lui Artemis de a proteja copiii se pare că i-a fost predestinată încă de la naștere, Legendele spun că ea s-a năcut cu o zi înainte lui Apollo, iar ea și-a asumat datoria de a avea grijă de el și de al proteja.

Femeile i se rugau adesea pentru fertilitate, în timp ce bărbații îi închinau ofrande pentru a-i ajuta la vânăroare.

Zeița era cunoscută pentru temperamentul ei acid și pentru violența cu care îi pedepsea pe cei care îi greșeau. Îndrăgea animalele, în special urșii și le proteja cu orice preț. Atunci când dorințele nu îi erau îndeplinite, crea haos și devenea foarte agresivă.

Își petrecea majoritatea zilelor departe de Olimp, în adâncul pădurilor. Era mereu înconjurată de nimfe, pe care le pedepsea adesea dacă nu i se supuneau sau se îndrăgosteau.