Demetra este zeița care aduce pământuri roditoare și fertile grecilor din Antichitate. Deși este cunoscută pentru bogăția grânelor, ea mai era de asemenea și zeița legilor sacre, precum și a ciclului vieții, a nașterii și a morții.

Se spune că și-a căutat la nesfârșit fiica, virgina Persefona. Aceasta era ținută în captivitate de Hades, zeul Infernului. În perioada în care zeița a fost preocupată de acest incident, pământurile s-au uscat, anotimpurile s-au amestecat, iar plantele au încetat să mai rodească. Foametea era pretutindeni, iar muritorii își duceau cu greu traiul. A urmat o iarnă cumplită, natura reflectând stărea emoțională a zeiței mamă.

Îngrijorat de soarta omenirii, Zeus a fost nevoit să intervină și să o aducă pe zeiță la adevărata ei menire. L-a trimis în Infern pe Hermes pentru a o aduce înapoi pe Persefona, speriat că fără Demetra lumea muritorilor ar fi exterminată, aceștia fiind uciși de foamete.

Demetra


Astfel, s-a ajuns la o înțelegere cu Hades. Persefona urma să petreacă 4 luni pe an alături de mama sa, în timp ce în restul anului aceasta stătea în Infern alături de el. Înțelegerea i-a priit Demetrei, deoarece și-a reluat rapid bunăstarea și îndatoririle.

Demetra era imaginea maternității

A fost fiica lui Cronos, zeul timpului, și a Rheaei. Persefona, fiica ei, s-a născut prin uniunea Demetrei cu fratele său, Zeus.

În cinstea ei, se organizau festivaluri în perioada primăverii, la care participau doar femeile. Acestea i se rugau pentru prosperitate și pământuri roditoare. De asemenea, o venerau pentru sentimentele sale devotate de mamă. Fiind și zeița nașterii și a morții, existau rugi și pentru o viață de apoi mai bună, lipsită de chinuri.

Numele zeiței este legat de atitudinea ei maternă atât de devotat. De obicei era înfățișată ca o femeie puternică, capabilă să controleze forțele naturii. Avea mereu la purtător o seceră sau o armă.