Hera era regina zeilor Olimpului, fiind soră și soție a lui Zeus. Era cunoscută ca fiind zeița fertilității și a nașterii. În ciuda reputației și a funcției pe care o avea printre cei asemenea ei, era desea orbită de gelozie și mânioasă. Oricine îndrăznea să se atingă de soțul ei era pedepsită crunt.

Cu toate că gelozia Herei era peste măsură, acest lucru nu l-a împiedicat niciodată pe Zeus să-i fie infidel. Zeul rege s-a iubit atât cu femei muritoare cât și cu alte zeițe, acestea suferind la final furia soției sale,

Mai mult, Hera era foarte capricioasă și orgolioasă. Își ațintea mânia chiar și spre muritori, în special atunci când aceștia nu îi ofereau respectul cuvenit. Chiar și atotputernicul Zeus se temea de ea. Dintre toate nesăbuințele oamenilor, zeița ura cel mai mult bărbații infideli, pe care îi pedepsea adesea atunci când auzea plânsetele soțiilor rănite.

Hera


Înainte de a se căsători cu Zeus, Hera era stăpâna cerurilor și a pământului. Mulți o numeau și „regina Raiului”. După căsătorie, a devenit protectoarea femeilor, a nașterilor și a căsătoriilor. Era slăvită în toate regiunile Greciei, având multiple temple care îi erau dedicate.

Hera făcea prăpăd atunci când era nervoasă sau geloasă

Reprezentările Herei din artă îi surprind măreția. Era o figură feminină de o frumusețe deosebită, purtând cu mândrie pe cap coroana Olimpului. Straiele ei erau albe, specifice poziției sale superioare în rangul zeilor.

Atunci când se enerva, zeița regină își pierdea orice urmă de raționament. Era orbită de jelozie și refuza să acorde iertarea, chiar și atunci când cei asupriți de ea erau nevinovați.

I-a urât pe toți urmașii lui Zeus ai căror mamă nu era ea. Printre ei se numără și Hercule, cu care s-a împăcat abia după ce acesta a murit și a ajuns în Rai. L-a detestat și pe Paris, moștenitorul Troiei, deoarece acesta i-a oferit mărul de aur Afroditei, cânsiderând-o cea mai frumoasă dintre zeițe.