Cu toții știm că unele animale, inclusiv câinii au un miros mult mai bine dezvoltat decât noi oamenii. Dar cât de dezvoltat este acesta de fapt? Care sunt limitele sau realizările acestor genii ai mirosurilor?

Când vine vorba de rezolvarea cazurilor penale, copoiul Sfântul Hubert, e atât de priceput, încât probele sunt admisibile în tribunalele americane. Bloodhoundul, cum se numește rasa, e din categoria ogarilor folosiți pentru miros – deci un copoi (spre deosebire de ogarii rapizi care urmăresc prada cu ajutorul ochilor).

Nasul lui e incomparabil și folosit de secole la depistarea persoanelor dispărute și a infractorilor. Se estimează că membrana sa olfactivă este de 40 de ori mai mare decât a omului. Faldurile de piele de pe față, inclusiv fălcile și salba, împreună cu urechile pleoștite și saliva abundentă, ajută ogarul să „aspire“ moleculele mirositoare – spune Lisa Harvey, biolog la Victor Valley College, din California. Copoii veterani pot urmări un miros vechi de două zile prin mulțime, vânt sau ploaie. Dar pot fi și derutați.

câinii

„Nu deosebesc întotdeauna gemenii identici“  spune Harvey, ale cărei studii sugerează că e posibil ca acești copoi să perceapă elemente legate de genetica persoanei. Pentru ei, mirosul unui om „este ca o amprentă digitală” – spune Doug Lowry, președintele Asociației Bloodhound a Poliției Naționale americane.

Dincolo de aceste aspecte, câinii pot detecta cu ajutorul mirosului, starea de spirit al semenilor săi, sexul acestora, precum și vârsta lor. Pot fi dresați să detecteze după miros droguri și explozibili sau alte substanțe chimice.

Cum percep oamenii mirosul vs. cum percep câinii

Oamenii de exemplu, pot determina cu ajutorul mirosului starea de sănătate a semenilor lor. Astfel că oamenii care sunt bolnavi au un miros ușor greu sau respingător pentru ceilalți oameni. Acesta s-a dezvoltat de-a lungul timpului ca un mod de a proteja populațiile umane de la a contacta boli contagioase în masă. Se bazează pe un mecanism bazat pe feromonii produși de persoana bolnavă.

În cazul câinilor însă, aceștia par a dezvolta un mecanism de recepție la nivel mult mai bine dezvoltat. El este bazat pe niște proteine care sunt produce de diverse gene. De aceea, unii cercetători încearcă să antreneze astăzi câini care să depisteze cancerul sau alte boli grave.