Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflăm că faptele au avut loc în anul 42 d.Hr. Regele Irod Agripa a poruncit ca Sfântul Apostol Petru să fie întemniţat şi legat în lanţuri. Petru este dezlegat şi eliberat de un înger. Lanţul cu care a fost legat Petru gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de acest lanţ se sfinţea, scrie crestinortodox.ro.
Lanţul a fost păstrat de credincioşii din Ierusalim, până când Patriarhul Iuvenalie l-a dat Evdochiei, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr. Împărăteasa l-a dus la Constantinopol în anul 437 sau 439. De aici, lanţul ajunge la Eudoxia, soţia lui Valentin, împăratul Occidentului.
Lanţul va fi depus într-o biserică ridicată în cinstea Sfântului Apostol Petru. Potrivit tradiţiei, în acesta biserică au fost aduse şi lanţurile cu care a fost bătut Apostolul în vremea împăratului Nero.
De asemenea, se spune că lanţurile cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru şi care au ros trupul său au luat puteri tămăduitoare, iar persoanele care atingeau aceste lanţuri se vindecau de boli şi se sfinţeau. Credincioșii din Ierusalim le-au păstrat și le-au trecut de la unii la alții până când patriarhul Iuvenalie le-a dăruit împărătesei Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Mic (408-450).
Ulterior, unul dintre lanţuri a ajuns la Roma, la fiica împărătesei Evdochia, Eudoxia, care era căsătorită cu împăratul Imperiului Roman de Apus, Valentinian al III-lea (424-455).
Rugăciunea pe care e bine să o rostești în această zi sfântă
“Doamne Dumnezeul meu, osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Prorocule, care eşti mai mare decât toţi prorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El.
Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală înaintea Lui. Întinde mâna aceea cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Prorocule, luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.”
