Toți cei care au pisică trebuie să știe că pot contacta o boală gravă de la animal. Se transmite cu ușurință și poate avea consecințe grave. Se poate ajunge în punctul în cate să fie nevoie de tratament medicamentos.
Boala pe care o poți face dacă ai pisică
Boala zgârieturii de pisică mai este cunoscută și sub numele de febra zgârieturii de pisică (BZP) sau limfadenită regională subacută și este o infecție bacteriană ce afectează ganglionii limfatici adiacenți site-urilor de inoculare.
Agentul patogen este bacteria gram-negativă Bartonella henselae. BZP este o cauză frecventă de limfadenopatie cronica la copii și adolescenți. Pacienții afectați au, adesea, un istoric de zgârietură sau mușcătură de pisică, cu precădere de la mascul.
Primul simptom este formarea unei papule în locul zgârieturii. Ulterior, în una sau două săptămâni, apare limfadenopatia solitară sau regională. În unele cazuri, boala se rezolvă spontan în 2-4 luni, scrie medscape.com.
Dar unii pacienți pot lua de la pisica lor boala, iar aceasta să se manifeste prin forme severe, precum sindrom oculoglandular, encefalită, neuroretinită, pneumonie, osteomielită, eritem, artralgie, artrită şi purpură trombocitopenică. Infecția poate duce, de asemenea, la angiomatoză bacilară-pelioză, caracterizată prin leziuni angio-proliferative similare cu sarcomul Kaposi, afectând pielea, ficatul, splina, osul şi alte organe.
Cum se poate trata boala
Diagnosticul EZP este esențial pentru diferențierea procesului benign de afecțiuni neoplazice. Testele diagnostice actuale, totuși, prezintă limitări semnificative, ceea ce îngreunează lucrurile.
Tratamentul pentru boala zgârieturii de pisică ține de cât de grave sunt simptomele și poate fi de mai multe tipuri. În majoritatea cazurilor, BZP se poate vindecă fără să fie nevoie de intervenția medicilor.
Însă, este necesară monitorizarea evoluției bolii și a ganglionilor limfatici inflamați. Pentru a gestiona disconfortul și durerea asociată cu aceștia, pot fi administrate analgezice sau antiinflamatoare non-steroidiene.
Pe de altă parte, în cazul acelor persoane care au forme severe sau al pacienților imunocompromiși, poate fi necesar ca medicii să prescrie un tratament pe bază de antibiotice, pentru a controla infecția.