Creștinii ortodocși, catolici și greco-catolici sărbătoresc, în fiecare an, la data de 21 noiembrie, Intrarea in Biserică a Maicii Domnului, sărbătoare ce simbolizează aducerea Fecioarei Maria la Templu de către părinții ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. Intrarea in Biserică a Maicii Domnului mai este numită, în tradiţia populară, Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia (în Moldova și Bucovina) – termeni care provin din limba slavonă și care înseamnă, mai exact, „vedenie, primă apariție, ceea ce se face văzută”.
Intrarea in Biserică a Maicii Domnului este o sărbătoare creștinească de mare însemnătate, fiind trecută cu cruce roșie în calendarul ortodox în ziua prăznuirii. Toți credincioșii care doresc să aibă parte de bine, liniște sufletească, spor și belșug în tot și toate trebuie să se abțină de la activități fizice în această zi sfântă.
Ce s-a întâmplat, de fapt, cu adevărat, în ziua intrării în biserică a Maicii Domnului? Sfinții Părinți Ioachim și Ana au primit-o în dar pe aceea căreia îi era scris să devină Maica lui Iisus Hristos după îndelungi și fierbinți rugăminți, când erau deja mult înaintați în vârstă. Astfel că, drept mulțumire bunului Dumnezeu, ei au promis să închine copila Lui.
Potrivit celor scrise în Vieţile Sfinţilor, atunci când s-au împlinit trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută, așa cum făgăduiseră cu cuvântul înainte ca ea să vină pe lume. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc, şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioara Maria cu podoabă împărătească. Aşa a fost dusă Născătoarea de Dumnezeu la templul Legii vechi şi dăruită Domnului.
La templu, Maria a fost întâmpinată de preoţi, între care era şi arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Prin puterea harului, el a recunoscut lucrarea lui Dumnezeu: a dus copila în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt al templului unde, o dată pe an, intra numai arhiereul. Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă în biserica Domnului până la o anumită vârstă, le era dat loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril Alexandrinul şi a lui Grigore de Nissa, între biserică şi altar. Şi în niciun caz nu era posibil ca vreuna dintre aceste fecioare să îndrăznească să se apropie de altar, pentru că erau oprite de arhiereu.
Maria Maica Domnului, la începutul vieţii sale, a intrat în biserica Ierusalimului, templul care a fost zidit de regele Solomon, fiind găzduită în spaţiul destinat fecioarelor. Camerele, largi şi foarte frumoase, erau construite din piatră pe lângă peretele biserici. Preacuratei Fecioare Maria, care era de neam împărătesc şi arhieresc, i-au fost orânduite pentru ajutor o seamă de fecioare care cunoşteau bine Sfânta Scriptură şi ştiau lucrul de mână. La templu veneau des şi Sfinţii ei Părinţi, Ioachim şi Ana. Sfânta Ana venea de multe ori să-şi vadă copilul. Maica Domnului a rămas la templu 12 ani, deprinzând lucrul de mână, citirea Scripturii şi îndeosebi rugăciunea. După trecerea acestor ani, a fost dată în grija bătrânului Iosif, pentru a păzi în continuare curăţia şi sfinţenia vieţii ei.
Cu ocazia acestei mari sărbători, cu o însemnătate uriașă pentru întreaga lume creștină, credincioșii țin o mulțime de tradiții și obiceiuri, care, respectate ca la carte, aduc persoanei respective și celor dragi ei bucurii, noroc, îmbelșugare și multă sănătate.
Tradiția populară spune că, în ziua sfântă a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, cerurile se deschid, iar cei cu inima curate pot înțelege graiul animalelor. Mânați de această tradiție bine înrădăcinată în credința creștină, oamenii care au animale în gospodărie merg, însoțiți de cei mai apropiați oameni sufletului lor, în locul în care acestea sunt ținute, le vorbesc și chiar se roagă pentru ele.
în ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, credința populară susține că este strict interzisă orice activitate legată de prelucrarea lânii și a pieilor de animale. În caz contrar, cei care încalcă această regulă riscă mare pericol de boli și necazuri anul ce urmează să vină.
Potrivit crestinortodox.ro, de această mare sărbătoare pentru creștinii de pretutindeni – care pică la începutul marelui post al sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos – este indicat să se mănânce pește, pentru a „nu fi lipsiți de lumina ochilor și a vă bucura de o vedere bună”. Tocmai de aceea, biserica a stabilit să fie zi de mare praznic cu dezlegare la pește, indiferent de ziua săptămânii în care se nimerește.
Potrivit celor scrise pe doxologia.ro, cu sfânta ocazie a Intrării Maicii Domnului în Biserică, „ologii s-ar putea vindeca în post și rugăciune” până la marele praznic al Crăciunului.
Tradiția spune că este bine ca oamenii certaţi să-şi ceară iertare unul altuia şi să se împace pe 21 noiembrie, pentru a avea un an spornic și lipsit de oricare boli trupești.
În unele zone ale țării, de intrarea Maicii Domnului în Biserică, tinerii și copiii pun în vase cu apă și aghiasmă crengi de măr care sunt ţinute în zone cu lumină şi căldură, pentru a înmuguri și înflori degrabă, ca să fie folosite în noaptea de Anul Nou și în prima zi din an pe post de sorcove. Aceasta este și explicația prezenței referințelor la „florile dalbe, flori de măr” și la „măruț, mărgăritar” din vechile colinde românești.
Pentru ca tinerii și copiii casei să se bucure de un an nou numai cu împliniri, reușite în toate și ferit de relele văzute și nevăzute, tradiția populară spune că la acest mare praznic candela trebuie să ardă toată ziua în casa creștinului, iar focul din sobă să nu se stingă.
Nicio activitate fizică nu este permisă de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, pentru a atrage sporul și belșugul în gospodărie. Nu se spală (haine, geamuri, pe jos, mașini etc.), nu se coase, nu se dă cu mătura, cu aspiratorul, nu se șterge praful, nu se gătește de la zero (doar se poate găti ceva pregătit în prealabil).
Pentru un an nou cât mai liniștit și ferit de farmece și probleme, un vechi obicei strămoșesc sfătuiește creștinii să își ungă cu usturoi ferestrele și ușile casei. De asemenea, ei trebuie să își petreacă ziua în rugăciune, să facă pomană, gătind mâncare de post și cu pește, pe care să o ducă, ulterior, la biserică la sfințit.
Tradiția spune că rugile celor care își doresc cu ardoare un copil sunt mai lesne ascultate în această zi de sărbătoare, iar rugăciunile făcute pentru copiii cu probleme de sănătate își ating, fără dar și poate, scopul. Biserica creștină spune că aceia care respectă cu sfințenie cele stabilite în sfânta zi a Intrării Maicii Domnului în Biserică vor avea parte de un an nou prosper, sănătos, plin de bucurii și reușite pe toate planurile.
