În tradiția poporului român, această plantă a fost cunoscută de pe vremea daco-romanilor, fiind păstrată în cultul Bisericii, în rețele culinare ale gospodinelor, dar și în folclorul și poezia românească.
Din vremuri străvechi, busuiocul este recomandat pentru o mulțime de afecțiuni, printre care:
-afecțiuni intestinale (colici, balonare, aerofagie, vomă, anorexie, colită de fermentație, reflux acid, diaree, constipație, indigestie, sindromul colonului iritabil, flatulență), favorizează menținerea florei intestinale sănătoasă, ulcer gastric;
-afecțiuni renale, infecții urinare, litiază renală;
-angină pectorală, cancer, colică hepatobiliară;
-migrenă, îmbatrânire precoce, guturai, gastrită, colită și ulcer;
-hipertensiune, hipercolesterolemie, oboseală psihică;
-surmenaj, echilibrează starea psihică și emoțională;
-gripă, guturai, febră, astm, tuse, bronşită cronică şi acută, cefalee; ajută la eliminarea mucusului în caz de bronșită şi astm;
-prevenirea îmbătrânirii precoce, precum şi a apariției cancerului;
-nevroză, insomnie, astenie nervoasă, surmenaj intelectual, amețeli, migrenă pe fond nervos; revigorant pentru memorie;
-parazitoză intestinală (giardioză);
-tuse, febră, răceală, diaree şi vârsături (simptomele răcelii chiar şi la copii).
Pe lângă acestea, busuiocul acționează benefic și în cazul tulburărilor cardiace și a asteniei declașante de ele. Contribuie în același timp și la scăderea colesterolului din sânge și prevenind bolile cardiovasculare.Are rol antifunginc, antibacterian. Are efect preventic și curativ în cazul mușcăturilor de insecte, a bolilor de piele, a eczemelor, a herpesului și a leucodermei.
Sucul și frunzele de busuioc sunt aliați perfecți împotriva afecțiunilor pediatrice precum tuse, febră, răceală, diaree, vărsături, prurit al varicelei care întârzie să dispară. Busuiocul contribuie la vindecarea acestor afecțiuni care afectează în mod frecvent copii.
Cercetătorul științific Virginia Ciocan recomandă ca, de îndată ce busuiocul începe să facă flori, să tăiem lăstarii cu tot cu frunze și flori și să le punem la uscat.După ce plantele au devenit casante, se pun în săculeți de pânză sau de hârtie și se păstrează într-un loc uscat și răcoros, timp de 2 ani.
Pentru a obține pulberea de busuioc, aveți nevoie de o râșniță electrică de cafea. Plantele se mărunțesc între degete și pun în râșniță. Se macină câteva secunde, până rezultă o pudră fină, care se cerne printr-o sită deasă.Se păstrează într-un borcănel de sticlă, cu capac. Se macină cantități mici de plantă, cât este necesar pentru 2-3 zile.
Mod de administrare:
Pudra se ține sub limbă 20-30 de secunde, apoi se înghite cu apă. Cura durează 14 zile. Acest remediu simplu produce o revigorare notabilă la nivel fizic și psihic.
Busuiocul se poate consuma și sub formă de ceai.Ceaiul de busuioc este o băutură aromată și medicinală, folosită din vechime pentru calmarea sistemului nervos, susținerea digestiei și întărirea imunității. Se prepară ușor și poate fi consumat zilnic, în funcție de nevoile organismului.
Aveți nevoie de 1 linguriță de frunze de busuioc uscate (sau 4–5 frunze proaspete) și 250 ml apă clocotită.Se pun frunzele de busuioc într-o cană.Se toarnă peste ele apa fierbinte.Se acoperă și se lasă la infuzat 7–10 minute.Se strecoară și se poate bea călduț sau rece, după cum doriți.
Opțional se poate adăuga miere și/sau zeamă de lămâie după ce se răcește ușor.
Rețineți! Conținutul acestui articol nu are scopul de a înlocui sfatul sau consultația unui medic de specialitate.Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să consultați medicul dumneavoastră.
