Vasile Dîba, primul campion olimpic din istoria kaiacului românesc, a încetat din viață astăzi, la vârsta de 70 de ani. Dîba era internat la Spitalul Colentina din București și în ultimele zile au fost făcute mai multe apeluri pentru donarea de sânge.
„Campionul și consăteanul nostru, Vasile Dîba, trece printr-un moment dificil. Îl putem ajuta donând sânge, în special grupa 01 pozitiv, pentru Vasile Dîba, spitalul Colentina, Secția Hematologie 2. Orice grupă de sânge este binevenită. Cei care se află în București pot fi primii care-i vin în ajutor. Vă mulțumesc„, scria în urmă cu patru zile Eugen Ion, primarul comunei Jurilovca, din județul Tulcea, pe Facebook.
Anunțul despre decesul lui Vasile Dîba a fost făcut de către Flaviu Butnaru, consilier ANS
Conform portretului prezentat de Flaviu Butnaru, Dîba a fost descoperit la vârsta de 15 ani de către antrenorul emerit Igor Lipalit, care a venit în localitatea sa natală Jurilovca și l-a convins să încerce kaiacul.
Primele medalii le-a obținut la Snagov, la Campionatele Europene de juniori din 1971, unde a câștigat două medalii de argint, la K2 – 500 m, alături de Simion Chirilă, și la kaiac de patru persoane pe 500 m (K4 – 500 m), unde i-a avut colegi pe Mihalin Policarp, Ivanov Ion și Simion Chirilă.
În 1974, la Campionatele Mondiale de la Ciudad de Mexico, a cucerit două medalii de aur, la kaiac simplu pe 500 m (K1 – 500 m) și la ștafeta kaiac simplu 4×500 m (K1 – 4×500 m), alături de Ernst Pavel, Atanase Sciotnic și Mihail Zaifu. Un an mai târziu, la CM de la Belgrad, s-a clasat al doilea în ambele probe.
În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, la K1 – 500 m, proba nou introdusă în programul olimpic, a cucerit primul titlu olimpic din istoria kaiacului românesc, iar la kaiac simplu pe 1000 m (K1 – 1000 m) a obținut medalia de bronz.
La JO din 1980, de la Moscova, a câștigat medaliile de argint la kaiac de patru persoane pe 1000 m (K4 – 1000 m) și de bronz, la K1 – 500 m.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I (1976), Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a (1981) și Ordinul Meritul Sportiv clasa I (2004).
