13 noiembrie, tradiții și superstiții
Conform credințelor păgâne, semnele zilei erau folosite pentru a prezice cum vor fi vremea și iarna în viitorul apropiat:
– ploaie ușoară – vremea rea va dura mult timp;
– vânt puternic – vine un val de frig;
– stele strălucitoare – iarna va fi fără nămeți și geruri puternice;
– vrăbiile ciripesc – vine căldură;
– multe frunze pe copaci – iarna va fi lungă.
Se crede că din această zi, toată natura îngheață și adoarme.
Sărbătoare 13 noiembrie – Ce să nu faci
Astăzi, ca în orice altă zi, Biserica este împotriva certurilor, calomniei, bârfei, defăimării, condamnării, invidiei, lăcomiei, răzbunării și disperării.
Nu trebuie să îi refuzi pe cei care îți cer ajutorul.
Se crede că în această zi este strict interzis să accepți cadouri ca recompensă pentru munca ta – Sfântul Ioan a fost un om altruist și toate faptele sale au fost caritabile.
Citește și: SĂRBĂTOARE 11 NOIEMBRIE Sfântul Mare Mucenic Mina. Ce este bine să faci în casă, în această zi
Sărbătoare 13 noiembrie – Ce să faci
Pe vremuri, în această zi, oamenii mergeau dimineața la biserică, iar după slujbă, făceau acasă găluște. Întreaga familie lua adesea parte la această pregătire.
Ei credeau că, cu cât făceai și mâncai mai multe găluște, cu atât anul viitor era mai de succes, evitai mai multe boli și aveai mai mulți bani.
De asemenea, oamenii încercau să rezolve problemele legate de călătorie în această zi.
Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur
O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia, anul naşterii sale fiind plasat între 344 şi 354. Conform crestinortodox.ro, a fost botezat la vârsta de 20 de ani şi a studiat filosofia, sub îndrumarea lui Andragatiu, iar retorica cu Libaniu. A fost hirotonit diacon de către Arhiepiscopul Meletie (381) şi preot de către Flavian, urmaşul lui Meletie (386). După moartea lui Nectarie, patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ioan a fost ales patriarh al Constantinopolului, fiind hirotonit de Patriarhul Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398. Ioan reformează cetatea şi preoţimea, care se aflau într-o mare stare de decădere. Astfel, el suprimă luxul reşedinţei episcopale, introducând traiul modest. Criticile sale îndreptate împotriva corupţiei i-au adus mulţi duşmani. Duşmanul său cel mai important a fost Teofil de Alexandria.
Animozităţile sunt intensificate după ce Ioan Gură de Aur îi primeşte pe Fraţii Lungi, acuzaţi de origenism şi alungaţi din Egipt de Patriarhul Teofil, pe care îi găzduieşte, fără a intra în comuniune cu ei. Amintim că, deşi Fraţii Lungi i-au adresat lui Ioan o plângere împotriva lui Teofil, acesta nu o ia în considerare. Împărăteasa Eudoxia îl convoacă pe Ioan la un sinod la Stejar, spre a se dezvinovăţi de acuzele aduse. Ioan nu se prezintă la sinod şi pentru acest fapt este depus în anul 403. Împăratul ratifică hotărârea sinodului şi îl trimite pe loan în exil în Bitinia. Acest exil nu a durat multă vreme, deoarece este rechemat în scaun. După revenire, Sfântul Ioan critică din nou dezmăţul şi zarva produse în jurul unei statui de argint ce o înfăţişa pe Eudoxia şi care era aproape de catedrala în care el slujea. Din porunca împărătesei Eudoxia, Sfântul Ioan a fost alungat din scaun şi surghiunit la Cucuz, în Armenia. Adversarii săi intervin pe lângă împărat şi este trimis la Pityum, un orăşel pe malul răsăritean al Mării Negre. El nu rezistă călătoriei şi trece la cele veşnice pe 14 septembrie 407, la Comana în Pont.
Conform sursei amintite, moaştele sale au fost aduse la Constantinopol şi aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli, în 438, de către Patriarhul Proclu al Constantinopolului. În anul 1204, în timpul Cruciadei a IV-a, moaştele Sfântului Ioan, împreună cu moaştele Sfântului Grigorie de Nazianz, au fost luate de către veneţieni şi duse la Roma, unde au fost depuse în Catedrala Sfântul Petru. După 800 de ani, Biserica Romano Catolică a înapoiat moaştele celor doi Arhiepiscopi ai Constantinopolului, Bisericii Ortodoxe. Pe 27 noiembrie 2004, Papa Ioan Paul al II-lea a oferit moaştele celor doi sfinţi Patriarhului Ecumenic, Bartolomeu I.
În anul 1997, Silvano Piovanelli, Cardinalul Florenţei, a dăruit Bisericii Ortodoxe Române o particică din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, care se află momentan în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.
