„Cum ați trăit înainte fără acces la tehnologie: fără internet, fără calculatoare, fără televizoare, fără aparate de aer condiționat, fără telefoane? „
Tatăl a răspuns:
„Nu așa cum trăiește generația ta astăzi: fără rugăciune, fără compasiune, fără cinste, fără respect, fără rușine, fără modestie, fără citirea cărților …
Noi, oamenii din 1939-1985, suntem binecuvântați.
Viața noastră este dovada vie a acestui lucru:
Nu am purtat niciodată căști în timp ce ne jucam și mergeam cu bicicleta.
Nu ne-a fost frică să mergem singuri la școală încă din prima zi.
După școală ne-am jucat până la apus.
Nu ne-am uitat niciodată la televizor o jumătate de zi.
Ne-am jucat cu prieteni adevărați, nu cu prieteni de pe internet.
Când am vrut să bem, am băut apă din robinet, nu dintr-o sticlă.
Nu ne-am îmbolnăvit des, deși am împărțit un pahar de suc cu patru prieteni.
Am mâncat cartofi și multă pâine în fiecare zi și nu ne-am îngrășat niciodată.
Ne-am făcut propriile jucării și ne-am jucat cu ele și ne-am împrumutat jucăriile și cărțile.
Părinții noștri nu erau bogați. Ne-au dat dragostea lor, ne-au învățat să prețuim spiritualitatea, ne-au oferit o înțelegere a adevăratelor valori umane – onestitate, loialitate, respect, muncă grea.
Nu am avut niciodată: telefoane mobile, DVD, PlayStation, Xbox, jocuri video, laptopuri, chat-uri pe internet.
Dar am avut prieteni adevărați!
Amintirile noastre erau în fotografii alb-negru, dar erau strălucitoare și colorate, ne-am bucurat să ne uităm la albumele de familie și am păstrat cu respect portretele strămoșilor noștri.
Nu aruncăm cărțile la coșul de gunoi pentru că stăteam la coadă pentru ele.
Nu ne-am arătat viața publicului și nu am discutat despre viața altora ca tine – arătându-ne viața pe Instagram, discutând public secretele de familie în mass-media.
Suntem o generație unică și inteligentă, pentru că suntem ultima generație care ascultă de părinți și prima generație care și-a ascultat copiii.
