Marele actor oferă foarte rar detalii despre realizările sale profesionale și viața sa privată. Totuși, Victor Rebengiuc a vorbit deschis într-o întâlnire cu Mihai Bobonete, unde tânărul său coleg de breaslă i-a pus mai multe întrebări.
Așadar, marele actor a spus în cadrul podcastului realizat de Mihai Bobonete că unul dintre cele mai mari regrete ale vieții sale este că mama sa nu l-a văzut niciodată pe scenă.
„Nu am avut tată, am avut bunic, din fericire. Am fost crescut de bunicii materni. Au fost minunaţi cu noi, ne-au crescut foarte bine. Oameni simpli, de la mahala. Bunică-mea era o fată frumoasă când era tânără, avea şi ceva zestre: o casă. Bunică-miu era un bărbat superb – brunet, cu părul creţ, avea mustaţă.
Nu l-am moştenit noi, nici eu, nici frate-miu. S-au căsătorit, au început să facă copii, apoi bunică-miu și-a deschis o măcelărie și a dat faliment, aşa că a pierdut casa, a vândut-o.
Şi noi trebuie să ne tot mutăm, pentru că ei se mutau în funcție de unde era chiria mai ieftină. Am făcut asta vreo trei-patru ani. În fiecare toamnă, de Sfântul Andrei, ne mutam dintr-un cartier al Bucureştiului în altul. Eu şi cu frate-miu stăteam pe mobilă, pe camion”, a relatat Victor Rebengiuc în podcastul „Da bravo!”.
Marele actor regretă că nu a fost văzut pe scenă de către mama sa
De asemenea, acesta a vorbit și despre copilăria sa. Potrivit relatării, marele actor a învățat să citească de la bunica sa.
„Au avut cinci copii (n.red. bunicii lui materni), patru fete şi un băiat. Când nu mai aveau copii de crescut, am apărut noi. S-au ocupat foarte mult de noi. Eu la 4 ani ştiam să citesc şi să socotesc.
Bunica mea m-a învăţat asta foarte devreme. Citeam ziarul în mod curent, nu aveam probleme. Ea îl punea pe masă, să nu se murdărească masa, şi eu îl citeam.
«Nu mai citi, măi, ziarul ăla, mănâncă acolo», îmi zicea. Tot ştiam din ziar, din ce se întâmpla în anii ’40, de rebeliune. Şi atunci ea punea ziarul invers şi eu îl citeam şi aşa”, și-a amintit Victor Rebengiuc, despre copilărie.
Mama sa muncea foarte mult
Potrivit informațiilor transmise de Victor Rebengiuc, mama sa nu a vrut să-l vadă jucând pe scenă.
„Mama nu a vrut să vină să mă vadă jucând. A zi «Tu mori acolo şi eu nu vreau să văd asta». Muncea foarte mult. Ea era singura care muncea în casă și aducea salariu. A mers greu”, povestește el. Poate asta l-a determinat să nu-și dorească să aibă cunoscuți în public sau, dacă aceștia sunt acolo, măcar să nu știe de ei. „Nu îmi place să ştiu că sunt persoane pe care le cunosc în public.
Teatrul e liber, biletele se pun în vânzare, cine vrea să vină la teatru să vină, dar să nu vii la mine să-mi spui: «Dă-mi şi mie două bilete», pentru că eu înnebunesc în momentul în care joc pe scenă să ştiu că e acolo, mă gândesc «Oare ce-o să
zică?!»”, a adăugat Victor Rebengiuc. Tot el a explicat că nici atunci când privește spre sală nu este atent la cine se află în public: „Nu văd niciodată în sală, pe nimeni. Eu nu văd publicul, văd o mare de capete. Văd peste, în general, nu mă uit. Pentru mine e un zid unde e cortina”, a completat marele actor.
