În inima Bărăganului, la mai puțin de 20 de km distanță de orașul Buzău, se află o biserică cu o istorie fascinantă și mistică. Puțini știu că această biserică indică locul care odinioară aduna mii de pelerini în căutarea miracolului vindecării. Este vorba despre izvorul tămăduitor de la Smeeni, un fenomen care a fost redescoperit de mai multe ori în ultimul secol, dar care a fost mereu înconjurat de mister și controverse.
În fiecare an, în prima vineri după Paște, sute de creștini din zona Bărăganului buzoian se strâng în jurul bisericii de lângă Fântâna Tămăduirii din Smeeni pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma mică. Acești oameni, în mare parte vârstnici, vin dotați cu sticle și bidoane din plastic pentru a duce acasă apa sfințită de la izvorul despre care știu că vindecă boli. Pentru mulți, această tradiție este o ocazie specială de a se ruga pentru sănătatea lor și pentru binele casei lor. Oamenii cred cu tărie în puterea miraculoasă a apei de la Smeeni și au mărturisit că au avut experiențe de vindecare sau de ameliorare a afecțiunilor lor în urma utilizării acestei ape.
Subtitlu 2: O istorie încărcată de mister și controverse
Fenomenul izvorului tămăduitor de la Smeeni a fost ponderat de autoritățile din perioada interbelică și apoi de comuniști. Însă, după Revoluția din ’89, acesta a fost redescoperit și a atras din nou atenția publicului. Legenda susține că un tânăr orb și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe față cu apa din acest izvor, iar vestea despre miracolul de la Smeeni s-a răspândit rapid în întreaga țară. Atracția izvorului tămăduitor a crescut considerabil în anii ’90, atunci când mii de oameni se îmbrânceau pentru a prinde o picătură din apa miraculoasă. Chiar și noroiul din balta formată lângă izvor era considerat a avea proprietăți vindecătoare, iar unii localnici au dezvoltat afaceri cu „licoarea miraculoasă”, vândută chiar mai scump decât vinul celebru.
Subtitlu 3: Controverse și închiderea izvorului tămăduitor
Confruntate cu riscul izbucnirii unor epidemii, autoritățile vremii au închis zona izvorului tămăduitor la scurt timp după apariția fenomenului. Presa vremii a contribuit și ea la stigmatizarea acestui loc, numindu-l „o pepinieră a bolilor contagioase”. Cu toate acestea, misticismul și credința oamenilor în puterea miraculoasă a apei de la Smeeni au supraviețuit de-a lungul timpului. Fenomenul a fost redescoperit în mai multe rânduri, aducând în prim-plan controversa dintre cei care cred în puterea miraculoasă a izvorului și scepticii care consideră că efectele acestuia sunt rezultatul autosugestiei.
În concluzie, izvorul tămăduitor de la Smeeni continuă să fascineze și să încânte pe cei care caută vindecare și speranță. Chiar dacă fenomenul a fost închis în trecut și a fost însoțit de controverse, credința în puterea divină a apei de la Smeeni persistă și continuă să adune oameni dornici de vindecare și de alinare pentru suflet și trup.
