Izvorul Tămăduirii se sărbătorește pe 10 mai și este prima zi de vineri după Paște, în calendarul ortodox. Ce tradiții si obiceiuri respectă oamenii în această zi?
Izvorul Tămăduirii, tradiţii şi obiceiuri
Pe 10 mai, credincioșii ortodocși serbează Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare semnificativă în calendarul bisericesc, marcată cu cruce roșie. În această zi, mulți români respectă diverse tradiții și obiceiuri, precum ritualul care oferă protecție recoltelor, legământul juvenil, ritualuri de purificare și vindecare.
În ziua de sărbătoare a Izvorului Tămăduirii, preoții săvârșesc slujbe de sfințire a apei, cunoscută sub numele de “sfințirea mică”. Credincioșii folosesc această apă binecuvântată pentru a stropi animalele din gospodărie și încăperile din casă, pentru a alunga bolile și energiile negative. Recoltele din câmp sunt stropite cu apă sfințită, astfel încât să fie protejate de grindină.
Cei bolnavi sunt sfătuiți să bea agheasmă dimineața, pe stomacul gol, pentru a prinde energie și pentru a se ridica din pat. Se spune că toate apele sfințite de Izvorul Tămăduirii sunt mai zbuciumate. De aceea, bolnavii care se scaldă în această zi se însănătoșesc.
În unele regiuni, se crede că Izvorul Tămăduirii prezice cât mai are de trăit un om. Se pune o cană sub un nuc sau soc, iar dacă se găsește pământ pe fundul cănii, atunci este semn că sfârşitul este aproape pentru persoana respectivă.
Ce n-ai voie să faci în prima zi de vineri de după Paște
De Izvorul Tămăduirii, în prima vineri de după Paște, trebuie să eviți activitățile casnice precum spălatul, călcatul rufelor, coaserea și alte treburi domestice. Este o zi dedicată rugăciunii, reflectării și participării la slujbe religioase. Este considerată o zi de odihnă și liniște, în care credincioșii se concentrează pe aspectele spirituale ale vieții lor.
Izvorul Tămăduirii amintește de minunile săvârșite de Maica Domnului la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Povestea începe cu Leon cel Mare, care nu era încă impărat. El se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, când se întâlnește cu un bătrân orb. Acesta i-a cerut o cană cu apă dar în jurul nu lor nu era urmă de apă. Atunci, voce blândă a Maicii Domnului s-a auzit de nicăieri:
“Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Mergi mai mult prin pădure, ia cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.
Leon a făcut întocmai iar orbul a început să vadă.Marcat de această minune, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a construit o biserică lângă acel izvor.