Soția lui Mircea Diaconu nu se dezlipsește de sicriul actorului. Imagini de la priveghi
De Petrut Alex · · 5 min. de citit
Soția lui Mircea Diaconu nu se dezlipsește de sicriul actorului. Imagini de la priveghi
Mircea Diaconu a murit la vârsta de 74 de ani, iar sicriul cu trupul neînsuflețit al actorului a fost depus la Teatrul Nottara. Marți, 17 decembrie, Mircea Diaconu va fi înmormântat.
Lumea teatrului și a filmului românesc își ia rămas bun de la unul dintre cei mai mari actori ai săi. Mircea Diaconu a murit la vârsta de 74 de ani, după o luptă crâncenă cu cancerul de colon. Soția sa, Diana Lupescu, a confirmat vestea tragică pe 14 decembrie, cu doar câteva zile înainte ca actorul să împlinească 75 de ani, în Ajunul Crăciunului.
Astăzi, la ora 11:00, sicriul cu trupul neînsuflețit al marelui actor a fost depus în foaierul Teatrului Nottara, un loc simbolic pentru întreaga sa carieră. Fanii, colegii și toți cei care l-au admirat pe Mircea Diaconu au ocazia să îi aducă un ultim omagiu până la ora 16:00.
Soția sa, Diana Lupescu, a rămas tot timpul lângă sicriu, profund îndurerată de pierderea celui care i-a fost partener de viață, potrivit LIBERTATEA. De asemenea, fiica actorului, vizibil afectată, a preferat să rămână mai retrasă.
Rodica Mandache, prietenă și colegă de scenă, s-a numărat printre cei care au venit să își ia rămas bun, aducând un omagiu unui om care a marcat istoria teatrului și filmului românesc.
Actorul Mircea Diaconu era căsătorit de 44 de ani cu Diana Lupescu și împreună aveau doi copii, o fată și un băiat.
„Teatrul Nottara își exprimă regretul profund față de dispariția unui marelui actor Mircea Diaconu. Trupul actorului va fi depus în foaierul Sălii „Horia Lovinescu’, luni 16 decembrie, între orele 11.30 și 16.00, unde toți cei care l-au îndrăgit vor putea să-i aducă un ultim omagiu.
Începând cu ora 19.00, priveghiul va avea loc la Biserica „Sf. Treime’ din Săftica, Balotești. Înmormântarea va avea loc marți, 17 decembrie, ora 12.00, la Cimitirul „Sf. Treime’ din Săftica, Balotești.’
Mircea Diaconu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, în anul 1971, specializarea: Actorie, la clasa profesoarei Sanda Manu. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, în „Harfa de iarbă’ de Truman Capote, regia: Crin Teodorescu. La puțin timp după terminarea facultăţii, Mircea Diaconu a devenit actor al Teatrului Bulandra, unde a lucrat până în anul 1982, când a devenit actor al Teatrului Nottara. În 1990, a ales să plece din Nottara și să devină actor liber profesionist. A revenit în 2001, ca director și, timp de un deceniu, a condus teatrul de pe Bulevardul Magheru. A lucrat încă de la începutul carierei cu mari regizori, de la Liviu Ciulei la Lucian Pintilie, Valeriu Moisescu, Sanda Manu, Alexandru Tocilescu, Victor Ioan Frunză, Cătălina Buzoianu, a făcut parte din distribuția unor spectacole care au făcut istorie, precum celebra „O scrisoare pierdută’ a lui Liviu Ciulei sau la fel de celebrul „Revizorul’ lui Lucian Pintilie, iar pe scena Teatrului Nottara a jucat, de asemenea, în spectacole emblematice: „Pădurea’ de Aleksandr Nikolaevici Ostrovski, regia: Costin Marinescu (1984); „Cuminţenia pământului’, recital Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Marin Sorescu (1984); „Cum vă place’ de William Shakespeare, regia: Dan Micu (1985); „Râs şi plâns’ de Ivan Radoev, regia: Petre Gheorghiu (1986); „Ultimul bal’ de Ion Brad şi Dan Micu, regia: Dan Micu (1986); „Într-o dimineaţă’ de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu (1988). A făcut parte, de asemenea, din distribuția celebrului spectacol „Burghezul gentilom’ de J.B.P. Molière, în regia: Alexandru Dabija, care, chiar la final de 1989, înainte de Revoluție, a fost considerat premonitoriu pentru ceea ce avea să urmeze.
O carieră extraordinară a avut Mircea Diaconu în film și amintim doar câteva capodopere în care a jucat: „Nunta de piatră’ în regia lui Dan Pița, în care și-a făcut debutul în 1972, „Mere roşii’ în regia lui Alexandru Tatos (1976), „Înainte de tăcere’ regia Alexa Visarion (1979), „De ce trag clopotele, Mitică?’, regia Lucian Pintilie (1981), „Buletin de Bucureşti’, regia Virgil Calotescu (1983), „Secretul armei secrete’, regia Alexandru Tatos (1988), „Asfalt Tango’ (1996), „Filantropica’ (2002), ambele în regia lui Nae Caranfil, „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii’, regia Cătălin Mitulescu (2006).
Mircea Diaconu a avut, de asemenea, și o carieră de scriitor. A avut un debut remarcabil în 1977, volumul său, „Şugubina’, fiind distins în același an cu premiul Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat: „La noi când vine iarna’ (1980), „Scaunul de pânză al actorului’ (1985), eseuri despre teatru și film, „În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu’ (1998). În 2014, în urmă cu exact 10 ani, când a reeditat volumul „Scaunul de pânză al actorului’, la Editura Polirom, Mircea Diaconu se afla într-un alt moment al existenței sale, la distanță de 30 de ani de când acest volum apăruse prima dată, în plin regim comunist, iar cu acel prilej el a vorbit din nou despre ceea ce înseamnă profesia de actor, conturând un portret al unui artist perfect conștient de adevărul și de iluzia care se împletesc în profesia pe care și-a ales-o, al unui sentimental înclinat spre nostalgie…
În 2000, a primit Ordinul Național „Pentru Merit’ în grad de Ofițer „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României’.
Mircea Diaconu s-a născut în ajun de Crăciun, pe 24 decembrie 1949, în comuna Vlădești, din județul Argeș.
FOTO: Dumitru Angelescu – Libertatea
