Căderea florilor la tomate este un fenomen frecvent. În general, acesta este precedat de îngălbenirea pedicelului și indică un dezechilibru în procesul de dezvoltare a plantei.
Mecanismul de polenizare la tomate
Floarea de tomate este hermafrodită, având atât stamine, cât și pistil în aceeași structură. Staminele înconjoară pistilul, iar în condiții favorabile, polenul ajunge pe stigmatul lipicios.
Transferul polenului se produce prin vibrații provocate de vânt, de atingerea plantei sau de insecte precum albinele și bondarii.
Deși tomatele se pot autopoleniza, în lipsa unor factori externi polenul nu se deplasează eficient de pe antere pe stigmat.
În spațiile protejate, unde nu există curenți de aer sau insecte, rata de polenizare scade. Vibrațiile produse de aripile albinelor determină eliberarea unui nor de polen, care ajunge atât pe corpul insectei, cât și pe stigmat.
Fără polenizare, floarea se ofilește și cade.
Cauze ale căderii florilor la tomateTemperaturile extreme
Temperaturile prea ridicate (peste 30°C ziua sau 21°C noaptea) ori prea scăzute (sub 13°C noaptea) afectează polenizarea. Polenul devine lipicios și neviabil, iar planta își pierde florile. Intervalul optim este 21–29°C ziua.
Temperaturile de peste 40°C, chiar și pentru câteva ore, pot duce la avortarea florilor. Plasele de umbrire și foliile de protecție contribuie la menținerea unor condiții mai stabile.
Umiditatea inadecvată
Tomatele preferă o umiditate a solului de 70–80% și o umiditate atmosferică de 45–55%. Umiditatea prea scăzută sau prea ridicată afectează eliberarea polenului și aderența acestuia pe stigmat.
În condiții de secetă, se recomandă udarea regulată, dar nu pe frunze, mai ales în medii cu risc fungic.
Deficiențele de nutrițieAzotul: în exces favorizează creșterea vegetativă și reduce polenizarea; în cantitate redusă duce la plante slabe, cu puține rezerve.
Borul: deficitul provoacă ruperea pețiolurilor, necrozarea vârfurilor radiculare și deformarea fructelor. Poate fi cauzat de blocaje din sol, inclusiv de aplicarea excesivă a varului.
Calciul: lipsa duce la moartea punctului de creștere și la putregaiul apical.
Magneziul: influențează negativ formarea fructelor dacă este deficitar.
Alte cauzeBoli și dăunători: infecțiile fungice (ex. putregaiul cenușiu) sau bacteriene pot provoca avortarea florilor. Se recomandă tratamente preventive și monitorizarea constantă.
Supraîncărcarea cu fructe: plantele avortează natural unele flori pentru a-și echilibra resursele. După prima recoltă, situația se stabilizează.
Măsuri de prevenireAlegeți soiuri adaptate climei și tolerante la temperaturi ridicate.
Asigurați polenizarea (insecte, scuturare mecanică).
Administrați corect îngrășămintele, în special azotul.
Monitorizați umiditatea și irigați corespunzător.
Controlați bolile și insectele prin metode culturale și tratamente specifice.
Dacă ceilalți cultivatori din zonă nu întâmpină dificultăți, cauza ar putea fi culturală: soiul ales, lipsa fertilizării, udare deficitară sau lipsa controlului fitosanitar.
