† Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor (27 octombrie)
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (Dimitrie Basarabov – Sfântul Dumitru) poartă și numele de Ocrotitorul Bucureștilor datorită faptului că moaștele sale întregi se află la Catedrala Patriarhală din București, dar mai ales pentru purtarea sa de grijă arătată tuturor celor care vin cu dragoste și cu credință și i se închină. Moaștele sale sunt așezate pentru închinare, în zilele obișnuite, în Catedrala Patriarhală. Cu prilejul prăznuirii Sfântului sunt scoase afară așa încât toți pelerinii care vin la el să poată înălța o rugăciune spre a primi ajutor de la Sfânt sau pentru a-i mulțumi după ce l-au primit. Este serbat în calendarul ortodox în data de 27 octombrie, moment în care are loc cel mai mare pelerinaj la sfintele sala moaște.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sinaxar)
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a trăit în secolul al XIII-lea. S-a născut în satul Basarabi, lângă Rusciuc (Ruse, în Bulgaria de azi) aflat pe marginea râului Lom, în vremea țaratului vlaho-bulgar al lui Petru și Ioniță Asan.
Părinții lui erau oameni săraci, care nu l-au putut da la învățătură, de aceea, de mic a fost nevoit să-și câștige el însuși cele necesare traiului. Ani în șir a păscut vitele și oile țăranilor din sat, pe colinele din preajma Dunării și pe văile înverzite ale râului Lom. Viața în mijlocul naturii a oferit tânărului păstor prilejul de a admira mereu frumusețile firii celei văzute, ajutându-l să iubească și mai mult pe Făcătorul lumii văzute și nevăzute.
În duminici și sărbători a luat parte alături de părinți și de ceilalți credincioși, la slujbele săvârșite în biserica satului, putând astfel să asculte învățăturile de viață îndrumătoare ale Mântuitorului Iisus Hristos, ale Sfinților Săi Apostoli și ale Sfinților Părinți. Atmosfera de viață autentic creștină din familie, ca și învățăturile pe care le auzea la biserica l-au făcut să fie blând și milostiv cu toți semenii săi. Postea și se ruga mereu, așa cum se cuvine unui adevărat creștin. Se îngrijea mult de cei săraci, cărora le împărțea o parte din hrana pe care o primea de la consătenii săi pentru paza vitelor.
Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, a aflat de viața îmbunătățită pe care o duceau aceștia, departe de lume și de grijile ei. Pe măsură ce creștea, s-a trezit în el dorul după viața monahală, deși practicase și până atunci, poate fără să-și dea seama, cele trei nevoințe cerute oricărui călugăr: fecioria, ascultarea și sărăcia.
Drept aceea, într-una din zile, a părăsit lumea și s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi. Nu se știe câți ani a trăit în această peșteră și nici cum își agonisea cele necesare traiului, după cum nu se știe nici data trecerii sale la cele veșnice. Tradiția ne spune că Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, cunoscându-și dinainte ceasul morții, și-a ales ca mormânt un loc apropiat, între două pietre unde singur s-a dus și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou ne rămâne ca este o pilda vie de aleasă viață creștină pentru credincioși creștini și pentru monahi.
Nu trebuie confundat cu Sfântul și Marele Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, care se prăznuiește cu o zi înainte, pe data de 26 octombrie.
