Emeric Ienei, simbolul eleganței și al performanței în fotbalul românesc, s-a stins din viață pe 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani, în urma unei comoții cerebrale. Plecarea sa lasă în urmă o moștenire uriașă, dar și imaginea unui om care și-a trăit viața cu discreție și noblețe până la capăt. Ultima sa apariție publică a avut loc în septembrie 2023, la un meci de fotbal jucat la Oradea — locul în care totul părea să se închidă simbolic, acolo unde pasiunea sa pentru sportul-rege s-a manifestat pentru ultima oară.
O legendă care a scris istorie
Născut pe 22 martie 1937, în Agrișu Mic, județul Arad, Emeric Ienei a devenit o figură legendară a fotbalului românesc. A fost antrenorul care a adus Cupa Campionilor Europeni la București, în 1986, atunci când Steaua a învins Barcelona la Sevilla, într-un meci care a intrat în eternitate.
Elegant, calm și mereu echilibrat, Ienei a fost considerat „lordul fotbalului românesc”, un om care a impus respect nu prin strigăte, ci prin inteligență și bun-simț. Dincolo de trofee, el a lăsat în urmă un mod de a fi — rafinat, demn, profund uman.
Ultimul său meci văzut din tribune
În ultimii ani, problemele de sănătate l-au ținut departe de lumina reflectoarelor. Cu toate acestea, în septembrie 2023, la 86 de ani, Emeric Ienei a dorit să fie din nou aproape de teren, la meciul dintre FC Bihor și FCSB, disputat pe stadionul „Iuliu Bodola” din Oradea, în Cupa României.
A fost ultima sa apariție publică și, într-un fel, o reîntoarcere la originile pasiunii sale. În tribune s-au aflat peste 11.000 de spectatori, dar toți cei prezenți au remarcat figura sa calmă și zâmbitoare, așezat în tribuna oficială, sprijinit în baston. Lângă el se afla nepoata sa, Alissa, care l-a însoțit și i-a fost sprijin în acea seară specială.
Deși vizibil slăbit și afectat de probleme de sănătate, Ienei a privit cu emoție meciul, aplaudând fiecare fază frumoasă și bucurându-se, ca întotdeauna, de fotbalul curat. Pentru el, acea seară a fost mai mult decât un simplu joc – a fost o reîntâlnire cu spiritul competiției, cu energia tribunei și cu dragostea pentru sportul care i-a definit viața.
Ultimii ani și discreția unui mare caracter
În ultimii ani de viață, Emeric Ienei a trăit retras la Oradea, locul unde s-a stabilit definitiv alături de familie. Problemele de sănătate i-au redus aparițiile publice, însă cei care l-au cunoscut spun că a rămas același om blând, mereu preocupat de fotbal și de generațiile tinere de antrenori.
În toamna anului 2025, starea sa de sănătate s-a deteriorat. Fostul antrenor a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor, unde a și încetat din viață, pe 5 noiembrie, din cauza unei comoții cerebrale. Vestea a fost confirmată de prietenul său apropiat, Sandu Boc, care a declarat: „România a pierdut nu doar un mare antrenor, ci un om de o eleganță rară, un simbol al bunului-simț.”
Emerich Ienei rămâne o figură unică în istoria sportului românesc. Este singurul antrenor care a adus României un trofeu european la nivel de club, iar cariera sa include momente de glorie cu Steaua București, dar și la echipa națională.
A fost campion al României de cinci ori, a calificat naționala la Campionatul Mondial din 1990 și la Euro 2000, demonstrând că pasiunea și inteligența pot învinge orice limită. Dincolo de cifre, el a rămas un model de moralitate și demnitate într-un sport în care, adesea, acestea lipsesc.
Faptul că ultimul său meci văzut din tribune a fost la Oradea, în orașul său adoptiv, este o coincidență plină de simbolism. Acolo, unde și-a petrecut ultimii ani, Emeric Ienei și-a luat, fără să știe, rămas-bun de la fotbalul care i-a fost destin.
A privit pentru ultima dată o partidă din postura omului care a trăit fiecare clipă pentru acest sport. În liniștea tribunei, cu bastonul sprijinit lângă el și cu nepoata alături, a închis încet cercul unei vieți dedicate mingii, fair-play-ului și eleganței.
