Actrița britanică Pauline Collins, îndrăgită în întreaga lume pentru rolul din filmul „Shirley Valentine”, a murit la vârsta de 85 de ani. Familia artistei a anunțat joi, într-un comunicat emoționant, că aceasta s-a stins liniștită, înconjurată de cei dragi, într-un azil de bătrâni din Highgate, nordul Londrei.
Doliu în lumea filmului. A murit o actriță iubită de români
Collins suferea de mai mulți ani de boala Parkinson, însă și-a păstrat până în ultimele clipe demnitatea, eleganța și umorul care au definit-o pe scenă și pe ecran.
„Pauline a însemnat atât de multe lucruri pentru atât de mulți oameni, jucând o varietate de roluri în viața ei. O prezență strălucitoare, plină de umor și spirituală pe scenă și pe ecran. În cariera sa ilustră, a jucat roluri precum politicieni, mame și regine”, au transmis membrii familiei, recunoscători pentru moștenirea artistică pe care a lăsat-o în urmă.
Pauline Collins s-a născut pe 3 septembrie 1940, în orașul Exmouth din comitatul Devon, într-o familie modestă de irlandezi catolici. Tatăl ei, William Collins, era profesor de școală primară, iar mama, Mary, o femeie devotată care i-a insuflat dragostea pentru lectură și artă. De mică, Pauline a fost atrasă de lumea teatrului, urmărind cu fascinație emisiunile radiofonice și producțiile clasice difuzate de BBC.
După ce a absolvit liceul, tânăra s-a înscris la un colegiu de formare a profesorilor din Londra, însă visul de a deveni actriță a fost mai puternic. În scurt timp, s-a alăturat unei trupe de teatru itinerante, unde a învățat tainele scenei. A fost o perioadă grea, cu spectacole în săli mici, costume improvizate și onorarii modeste, dar Pauline nu s-a plâns niciodată. „Am învățat mai mult din acei ani decât din oricare alții din viața mea”, spunea ea mai târziu într-un interviu.
Primele sale apariții pe scenă au fost în piese de teatru clasice, dar și în producții moderne, unde și-a demonstrat capacitatea de a interpreta personaje complexe, cu naturalețe și emoție. În anii ’60, a reușit să obțină primele roluri în televiziune, într-o perioadă în care industria britanică era într-o continuă transformare.
Ascensiunea și rolul care a făcut-o celebră
Deși a avut numeroase apariții notabile în seriale de televiziune, momentul decisiv al carierei a venit în 1971, când a fost distribuită în producția „Upstairs, Downstairs”, unul dintre cele mai de succes seriale britanice ale deceniului. Collins a interpretat rolul menajerei Sarah Moffat, un personaj care a cucerit imediat publicul prin sinceritate, căldură și spiritul rebel.
Serialul, care prezenta diferențele de clasă din Anglia începutului de secol XX, i-a adus actriței o popularitate uriașă. Rolul lui Sarah Moffat a devenit atât de iubit încât a inspirat și un spin-off intitulat „Thomas & Sarah”, în care Pauline Collins a jucat alături de soțul ei, actorul John Alderton. Cei doi formau deja un cuplu stabil în viața reală, iar chimia dintre ei s-a transpus perfect pe ecran.
Totuși, cel mai mare succes al carierei avea să vină abia în 1989, când Pauline Collins a fost distribuită în rolul principal din filmul „Shirley Valentine”, o comedie dramatică bazată pe piesa omonimă scrisă de Willy Russell. Personajul Shirley, o femeie de vârstă mijlocie care își redescoperă libertatea și curajul, a devenit rapid un simbol al emancipării feminine.
Interpretarea remarcabilă a lui Collins i-a adus o nominalizare la premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, dar și distincția BAFTA, consacrând-o drept una dintre cele mai talentate artiste britanice. Rolul a fost un triumf personal și profesional, iar criticii de film au lăudat profunzimea și naturalețea cu care a portretizat transformarea eroinei.
O carieră diversă și respectată
După succesul uriaș din „Shirley Valentine”, Pauline Collins a continuat să joace în numeroase filme și seriale de televiziune, confirmându-și statutul de actriță versatilă. Printre producțiile notabile se numără „City of Joy” (1992), unde a jucat alături de Patrick Swayze, o poveste emoționantă despre viața din mahalalele Indiei, dar și „Paradise Road” (1997), un film inspirat din fapte reale despre femeile prizonier în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În anii 2000, a apărut în comedia „Mrs Caldicot’s Cabbage War”, alături de John Alderton, într-un rol care i-a permis din nou să combine umorul cu profunzimea emoțională. De altfel, colaborările cu soțul său au fost o constantă în viața profesională a lui Collins. Cei doi s-au cunoscut pe platourile de filmare în anii ’60 și s-au căsătorit în 1969, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din teatrul britanic.
De-a lungul timpului, Pauline Collins a fost lăudată pentru capacitatea ei de a aduce umanitate și sensibilitate fiecărui personaj. Criticii au remarcat că, indiferent de rol – fie el comic sau dramatic – actrița avea o prezență caldă și autentică.
Recunoaștere și premii pentru întreaga activitate
Pe lângă premiul BAFTA și nominalizarea la Oscar, Pauline Collins a primit numeroase alte distincții de-a lungul carierei. A fost decorată de Regina Elisabeta a II-a cu Ordinul Imperiului Britanic (OBE), pentru contribuția adusă teatrului și cinematografiei.
În interviuri, actrița mărturisea că premiile au fost importante, dar că adevărata satisfacție venea din reacțiile publicului. „Când o femeie vine la mine și îmi spune că ‘Shirley Valentine’ i-a schimbat viața, simt că am făcut ceva cu adevărat valoros”, spunea Collins într-un interviu din 1990.
De-a lungul timpului, Pauline a fost implicată și în numeroase cauze umanitare, susținând organizații care luptă pentru drepturile femeilor și pentru sprijinirea actorilor vârstnici. A fost un model de generozitate și echilibru, evitând scandalurile și preferând să își trăiască viața în discreție.
Viața personală și devotamentul față de familie
Dincolo de carieră, Pauline Collins a fost o soție și o mamă devotată. Ea și John Alderton au avut împreună trei copii și au format un cuplu discret, dar admirat pentru stabilitatea și dragostea lor. În tinerețe, actrița a trecut printr-o dramă personală profundă: înainte de căsătorie, a avut o fiică dintr-o relație anterioară, pe care a dat-o spre adopție.
Ani mai târziu, mama și fiica s-au reîntâlnit într-un moment emoționant, iar experiența a inspirat cartea autobiografică a lui Collins, „Letter to Louise”, publicată în 1992. Volumul s-a bucurat de un succes imens și a fost lăudat pentru sinceritatea și sensibilitatea cu care artista și-a împărtășit povestea.
În ciuda faimei și a recunoașterii, Pauline Collins a rămas mereu modestă. Spunea adesea că secretul unei vieți echilibrate este „să nu crezi niciodată că ești mai important decât ești de fapt”.
Ultimii ani și lupta cu boala Parkinson
În ultimul deceniu, sănătatea actriței s-a deteriorat treptat, după ce a fost diagnosticată cu boala Parkinson. Cu toate acestea, Pauline Collins a continuat să fie o prezență luminoasă și optimistă. Cei care au cunoscut-o spun că nu s-a plâns niciodată de suferință și că a rămas mereu recunoscătoare pentru viața pe care a avut-o.
Familia sa a fost alături de ea până în ultima clipă, iar moartea ei a fost descrisă drept „liniștită și plină de pace”. În ultimele luni, actrița locuia într-un azil privat din Highgate, un cartier liniștit din nordul Londrei, unde era îngrijită cu atenție și dragoste.
Mesajul transmis de familia sa a emoționat lumea teatrului și a cinematografiei. Numeroși colegi de breaslă, printre care actori, regizori și critici, au adus omagii emoționante pe rețelele sociale, evocând momentele petrecute alături de ea și impactul pe care l-a avut asupra generațiilor de artiști.
„Pauline Collins a fost o forță a naturii. Avea un farmec inegalabil și o căldură care cucerea pe oricine. Ne va lipsi enorm”, a scris o fostă colegă de scenă pe platforma X (fostul Twitter).
Astăzi, Pauline Collins rămâne în memoria publicului ca una dintre cele mai iubite actrițe britanice. Personajele sale, fie că au fost femei simple sau regine, au transmis întotdeauna forță, curaj și autenticitate. „Shirley Valentine” a devenit nu doar un film de succes, ci și un manifest al libertății și redescoperirii de sine.
Pentru milioane de femei din întreaga lume, Shirley Valentine a fost mai mult decât un rol – a fost o inspirație. Iar pentru cei care au lucrat cu ea, Pauline Collins a fost un exemplu de profesionalism, modestie și umanitate.
Prin talentul, demnitatea și căldura sa, Pauline Collins a reușit ceea ce puțini artiști reușesc: să rămână în inimile publicului mult timp după ce cortina s-a tras. Viața ei, trăită între scenă și familie, rămâne o dovadă că adevărata artă nu are vârstă, iar eleganța nu se stinge odată cu anii.
