Reclamă (Advertising)

A murit Horia Moculescu! Compozitorul avea 88 de ani

De 5 min. de citit

Reclamă (Advertising)
A murit Horia Moculescu! Compozitorul avea 88 de ani
Reclamă (Advertising)

Lumea muzicii românești este în doliu. Renumitul compozitor și pianist Horia Moculescu, una dintre cele mai respectate figuri ale scenei artistice din ultimele decenii, a încetat din viață la 88 de ani. Fostul prezentator al emisiunii „Atenție, se cântă!”, difuzată la TVR, se afla internat în spital, în stare critică, în ultimele zile de viață. Medicii de la Institutul „Matei Balș” au făcut tot posibilul să-i stabilizeze starea, însă, după mai multe zile de comă și intubare, organismul artistului nu a mai rezistat.

Compozitorul a vorbit de mai multe ori despre problemele respiratorii cauzate de fumatul excesiv din tinerețe. A reușit să renunțe la acest obicei în urmă cu aproape 20 de ani, însă efectele s-au resimțit în timp.

Reclamă (Advertising)

De peste 17 ani, artistul se confruntă și cu o boală dureroasă, numită neurom Morton, care i-a provocat suferințe constante și l-a obligat să treacă prin mai multe intervenții chirurgicale.

Reclamă (Advertising)

Neuromul Morton, cunoscut și sub denumirea de neurom interdigital, este o afecțiune dureroasă care afectează nervii dintre degetele picioarelor, cel mai frecvent între al treilea și al patrulea deget.

A murit Horia Moculescu. Celebrul compozitor s-a stins din viață la vârsta de 88. de ani. Fostul prezentator al emisiunii „Atenție, se cântă” de la TVR era internat în spital.

A murit Horia Moculescu, la vârsta de 88 de ani. Celebrul compozitor s-a stins din viață după ce fusese internat în stare gravă la spital, fiind intubat în ultimele zile.

A murit Horia Moculescu

De când a aflat trista veste, fiica maestrului șlagărelor românești nu se poate opri din plâns. Nidia, fata lui Moculescu, a spus, cu vocea îndurerată, că se simte extrem de sufocată de dispariția tatălui ei.

Artistul era în comă de mai multe zile, la Institutul Matei Balș, starea lui fiind una destul de gravă,  după ce acesta a ajuns pe mâinile doctorilor. Fata lui Moculescu l-a descris pe părintele ei ca fiind „zâmbetul ei”, fără de care viața ei va fi complet diferită de acum. Nidia scrie, plângând, că nu știe cum va trece peste această suferință, că nu e atât de puternică precum era compozitorul, că sufletul ei este frânt.

Nidia suferă cumplit: „Sun frântă”

„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.

Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta….

M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi – , sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol.

Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinulul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei..”, a scris Nidia, în lacrimi, pe un grup de prieteni.

Horia Moculescu a fost un nume sinonim cu eleganța și rafinamentul muzicii românești

Horia Moculescu a fost un nume sinonim cu eleganța și rafinamentul muzicii românești. De-a lungul carierei sale impresionante, a compus zeci de șlagăre care au rămas în memoria publicului, fiind interpretate de mari artiști ai scenei naționale. Pe lângă activitatea de compozitor, Moculescu s-a remarcat și ca pianist, profesor și om de televiziune, fiind apreciat pentru umorul fin, erudiția și dragostea față de cultura românească. Moartea sa lasă un gol imens în lumea muzicii, dar și în inimile celor care l-au admirat și l-au iubit.

Familia, colegii de breaslă și prietenii apropiați au transmis mesaje de condoleanțe, subliniind că dispariția sa marchează sfârșitul unei ere în muzica ușoară românească. În memoria lui Horia Moculescu vor rămâne nu doar compozițiile sale nemuritoare, ci și spiritul unui artist care a trăit prin și pentru muzică.

Caută în MGNews