ȘOCANT! Ce s-a întâmplat cu ieșeanul care se iubește cu două surori și are 16 copii?
George Chirilă, cunoscut la nivel local pentru familia sa numeroasă și pentru relația sa cu două surori, trece printr-o perioadă tensionată. Modelul de viață pe care l-a construit în mediul rural – adesea descris ca un fel de „trib” autonom – este pus la încercare după ce mai mulți dintre copii au ales să plece.
Decizia de a se muta la oraș a fost luată simultan de cinci dintre tineri, în căutarea unei vieți independente. Pentru bărbatul din Iași, momentul marchează o schimbare majoră, cu efecte atât în gospodărie, cât și în dinamica relațiilor din familie.
Plecarea simultană a cinci copii
Într-o intervenție la emisiunea „Asta-i România”, George Chirilă a vorbit deschis despre dificultățile apărute după „exodul” celor cinci. El a explicat că plecarea lor a lăsat goluri în activitățile zilnice, pentru că fiecare membru avea sarcini bine împărțite.
„Au plecat 5 deodată și au rămas descoperite anumite sectoare. Când copilul se răzvrătește, părintele nu are cu ce compensa”.
Relatarea scoate la iveală fragilitatea unui sistem casnic bazat pe contribuția fiecăruia. Când cinci roluri dispar brusc, organizarea suferă: muncile din gospodărie se rearanjează peste noapte, iar presiunea cade pe cei rămași acasă.
Chirilă spune că încearcă să rămână aproape de copiii plecați, menținând legătura cu ei. Dialogul și apelurile regulate au devenit instrumentele prin care încearcă să păstreze „firul” gospodăriei, inclusiv prin stabilirea unor reguli minime de conectare cu viața de la țară.
Echilibrul gospodăriei, pus la încercare
În fermă, fiecare avea o responsabilitate: de la îngrijirea animalelor, la munca din grădină sau treburile din jurul casei. Plecarea celor cinci a lăsat „sectoare” descoperite, iar ritmul obișnuit al casei s-a schimbat. Chirilă recunoaște că situația tinde să-i scape de sub control și că adaptarea nu este ușoară.
Totuși, chiar și la distanță, el caută să mențină o formă de disciplină familială. Uneia dintre fiice i-a cerut să revină periodic acasă, un gest menit să păstreze legătura cu rădăcinile și să ofere un sprijin punctual la treburile gospodărești atunci când este nevoie.
Dincolo de aspectul practic, despărțirea aduce și o componentă emoțională. Locuința – obișnuită cu aglomerația, cu vocile și mișcarea unei familii extinse – resimte acum liniștea. Pentru cei care au rămas, sarcinile se multiplică, iar nevoia de reorganizare devine imediată.
Pe de altă parte, alegerea tinerilor de a-și căuta drumul la oraș reflectă dorința de autonomie și de afirmare personală. Trecerea dintre două lumi – gospodăria de la țară și viața urbană – aduce provocări de ambele părți, iar încercarea de a menține punți între ele rămâne o misiune delicată.
În prezent, George Chirilă depune eforturi pentru a-și reface planul zilnic al fermei și pentru a rămâne conectat cu copiii plecați, fără a rupe complet legătura cu stilul de viață construit în timp.



