Umilință totală pentru acești români în 2026! Vor fi plătiți la fel ca un zilier. Sumele sunt ireale

În lipsa unui buget de stat aprobat pentru anul 2026, angajații din sectorul bugetar așteaptă cu îngrijorare deciziile guvernamentale. Discuțiile recente indică posibilitatea ca Ilie Bolojan să anunțe noi măsuri de austeritate la finalul ședințelor de Guvern. Surse din domeniu afirmă că Educația ar putea primi, din nou, un procent redus din PIB, în ciuda prevederilor legale. Această situație amintește de modul în care indexarea pensiilor sau a alocațiilor cu rata inflației a fost tratată anterior, legea fiind aplicată preferențial.

Nivelul de salarizare al cadrelor didactice din România rămâne mult sub media europeană, existând diferențe notabile în funcție de vechime, gradul didactic obținut și responsabilitățile asumate, cum ar fi dirigenția. Aceste discrepanțe financiare au un impact direct asupra mobilității personalului, mulți profesori alegând să emigreze pentru venituri mai mari, în timp ce diferențele de venituri între județe sau unități școlare pot genera dezechilibre, mai ales în mediul rural.

Potrivit reglementărilor actuale, un profesor debutant cu o experiență de sub trei ani și fără grad didactic încasează un salariu de bază cuprins între 3.500 și 4.200 de lei net. Această sumă nu include sporuri sau ore suplimentare. În cazul orelor predate în regim de „plată cu ora” (PCO), tariful net este de aproximativ 22 de lei, o sumă echivalentă cu cea plătită unui muncitor necalificat.

Veniturile cresc odată cu acumularea vechimii și obținerea gradelor didactice. Astfel, un profesor cu gradul didactic II și o experiență la catedră între cinci și zece ani are un venit lunar net situat între 4.500 și 5.300 de lei. Dacă acesta deține și funcția de diriginte, suma totală poate ajunge la 5.700 de lei net, reflectând responsabilitatea gestionării unui colectiv de elevi.

Pentru cadrele didactice cu gradul I și o vechime de peste zece ani, salariile variază între 5.500 și 6.500 de lei net, putând urca la 7.200 de lei cu indemnizația de dirigenție și alte sporuri. Cei mai bine plătiți sunt profesorii cu peste 25 de ani vechime și gradul I, care au un salariu de bază între 6.800 și 7.500 de lei net. Cu toate sporurile incluse, inclusiv gradația de merit, venitul acestora poate depăși 8.000 de lei net.

Sistemul de salarizare din România, bazat pe grile stricte, contrastează cu cel din state precum Germania sau Danemarca, unde profesorii sunt mult mai bine plătiți. Recent, aplicarea Legii 141/2025 a redus semnificativ tarifele pentru orele suplimentare și plata cu ora. Un incident notabil a avut loc la finalul anului trecut, când aproximativ 40.000 de profesori plătiți în regim PCO nu și-au primit drepturile salariale pe perioada vacanței. În contextul deficitului de personal, în special la materii precum fizica, fostul ministru a promis o majorare de 50% a tarifului orar pentru aceste categorii.

Disparitățile salariale la nivelul Uniunii Europene rămân majore. Statisticile indică faptul că România se situează în partea inferioară a clasamentului veniturilor medii anuale, în timp ce Luxemburg domină topul cu un câștig mediu de 82.969 de euro.

Conform datelor publicate de Eurostat pentru anul 2024 și citate de Cotidianul.ro, salariul mediu anual în UE este de 39.808 euro, iar în zona euro ajunge la 43.512 euro. Totuși, diferențele dintre statele membre sunt drastice, veniturile din țările bogate fiind și de cinci ori mai mari decât în cele mai puțin dezvoltate.

Cel mai scăzut nivel salarial din Uniune se înregistrează în Bulgaria, cu o medie de 15.387 de euro pe an, de 5,4 ori mai puțin decât în Luxemburg. Doar cinci țări – Danemarca, Irlanda, Belgia, Austria și Germania – depășesc pragul de 50.000 de euro anual, în timp ce Ungaria, Grecia și Slovacia se află la polul opus, cu medii în jur de 20.000 de euro.

România se clasează puțin peste ultimele locuri, depășind Bulgaria, Ungaria, Grecia și Slovacia, cu un salariu mediu anual calculat la 21.108 euro. Trebuie precizat că aceste statistici iau în calcul și faptul că o parte semnificativă a forței de muncă din UE activează cu jumătate de normă.