Dorobanțu, câștigătorul sezonului 4 al emisiunii „Casa iubirii”, a ales să vorbească deschis despre trecutul său familial și despre felul în care absența paternă i-a modelat copilăria. Mărturisirile au venit într-o discuție televizată moderată de Mihai Ghiță, unde tânărul a povestit cronologic episoadele care au dus la răcirea relației cu tatăl plecat în străinătate.
Mărturia lui Dorobanțu despre tatăl plecat în Austria
În relatarea sa, Dorobanțu a subliniat că părintele său s-a stabilit de multă vreme în Austria și că nu a primit sprijin emoțional din partea lui. El descrie o relație practic inexistentă, fără vizite, fără gesturi sau mesaje de încurajare. În discuție a punctat direct situația actuală a tatălui și legăturile familiale fragile.
„Tatăl meu este în Austria, lucrează acolo. Este în concubinaj cu o doamnă pe care am cunoscut-o. S-a stabilit de mulți ani în Austria. Nu am ținut legătura cu el, nu a fost lângă mine nici măcar cu o vorbă, nici măcar cu o atenție sau un cadou,”
Tot atunci, tânărul a revenit la episodul care a marcat începutul ruperii: infidelitatea părintelui, despre care spune că s-a petrecut chiar înainte de nașterea sa. Din acel moment, drumul lor a mers în direcții separate, iar distanța—geografică și emoțională—s-a accentuat.
„Înainte cu 5 luni să mă nasc, mama l-a prins pe tatăl meu în pat cu vecina. M-am simțit abandonat, ca și cum nu existam pentru el. A plecat în Austria după ce s-a despărțit de femeia cu care a înșelat-o pe mama și cu care are un copil”.
Prin aceste declarații, Dorobanțu conturează un cadru în care copilul de altădată a fost nevoit să-și găsească reperele fără sprijinul tatălui. El nu vorbește despre reproșuri tardive, ci despre o realitate trăită pe termen lung, în care absența a devenit normă.
Cum a umplut mama golul lăsat de absența tatălui
Un detaliu puternic din povestea lui Dorobanțu este legat de actele de stare civilă. Tânărul a spus că în dreptul rubricii „tată” există o linie, semn administrativ al unei despărțiri consumate. Deși în copilărie l-a durut, susține că, odată cu maturizarea, a reușit să își așeze emoțiile și să nu mai caute răspunsuri acolo unde nu simte că ar mai găsi ceva.
„La numele tatălui în certificat e o linie. Acum nu mai am nici o treabă. Mergeam acasă și o vedeam pe mama care era și mamă și tată”
Rolul mamei apare în declarațiile sale ca axul central al echilibrului personal. Dorobanțu insistă că, în lipsa figurii paterne, mama i-a oferit sprijinul necesar, emoțional și practic, pentru a trece peste momentele grele și pentru a-și vedea de drum. În cuvintele sale, ea a reușit să acopere, „pe cât s-a putut”, spațiul lăsat de altcineva.
Faptul că Dorobanțu a ales să împărtășească aceste trăiri acum, după finalul competiției pe care a câștigat-o, vine ca o clarificare a trecutului și ca o explicație pentru felul cumpătat în care privește prezentul. El spune că nu mai poartă povara unei așteptări neîmplinite și că își concentrează energia pe proiectele proprii, având ca reper stabil relația cu mama.
