Mama Rebecăi a povestit, pe larg, ce crede că s-a întâmplat cu fiica sa și cu Melisa în orele în care cele două au fost date dispărute, mărturii care au stârnit discuții aprinse în comunitate.
Între timp, căutările declanșate imediat după semnalarea dispariției au mobilizat forțe considerabile. final fericit a existat, dar starea în care au fost găsite minorele arată că orele petrecute departe de casă au fost încercate și apăsătoare.
Căutări de 24 de ore și găsirea la marginea pădurii
Potrivit informațiilor prezentate, echipe formate din polițiști, jandarmi, membri ai familiei și voluntari au scotocit zona neîntrerupt, vreme de 24 de ore. După o zi și o noapte de căutări, un pădurar le-a reperat la aproximativ patru kilometri de casă, la marginea unei păduri. Când au fost văzute, fetele erau murdare și speriate, semn că traseul parcurs și condițiile în care s-au aflat le-au pus serios la încercare.
Imediat după găsire, minorele au primit îngrijiri. Au fost duse la spital și evaluate medical, iar cadrele de specialitate au descris o stare fizică alterată, compatibilă cu ore petrecute în frig și umezeală. Ulterior, au fost evaluate și din punct de vedere psihologic, pentru a se înțelege impactul emoțional al întâmplării.
Medic: Erau extrem de murdare, ude, cu hipotermie și deshidratate. Au fost preluate de serviciul nostru de Pediatrie și au fost îngrijite pe secție.
Psiholog: S-a constatat prezența unei stări accentuate de șoc psihologic, anxietate marcantă, distres emoțional, precum și manisfestări de insecuritate, teamă intensă și dificultăți de reglare emoțională.
Descrierile medicilor și ale psihologului conturează un tablou dificil: frig, umezeală, teamă intensă, dar și un nivel crescut de anxietate. De aici înainte, recuperarea presupune atât supraveghere medicală, cât și sprijin emoțional adecvat vârstei lor.
Mărturia mamei: cum ar fi dispărut fetele
În paralel cu datele strânse de echipele care au participat la căutări, mama uneia dintre minore a oferit o relatare considerată controversată. Ea susține că, pe parcursul absenței, fiica sa și prietena acesteia ar fi avut ochii acoperiți: „Le-a legat la ochi”. Afirmația ridică numeroase întrebări legate de traseu, de locurile prin care ar fi trecut și de persoanele cu care ar fi putut intra în contact.
Relatarea părintelui vine pe fondul emoțiilor acumulate în timpul căutărilor și al îngrijorării firești. Prin natura ei, o astfel de mărturie necesită clarificări suplimentare, întrucât detaliile încă nu sunt cunoscute în întregime. În comunitate, oamenii discută despre succesiunea orelor, despre modul în care fetele au părăsit locuința și despre cum au ajuns, în final, la liziera pădurii.
Dincolo de controverse, un lucru e cert: mobilizarea rapidă a forțelor de ordine și a voluntarilor a făcut posibilă găsirea la timp a minorelor. Descrierea momentului în care au fost identificate – la mică distanță de localitate, în zona de pădure – indică faptul că perimetrul de căutare a fost extins și adaptat pe măsură ce orele treceau, iar semnalele utile ajungeau la echipele din teren.
Pe măsură ce se vor aduna explicații coerente despre orele lipsă, rămâne de înțeles cum au parcurs cele aproximativ patru kilometri până la marginea pădurii și în ce împrejurări au ajuns în starea descrisă de cadrele medicale.
