Execuția lui Sasan Azadvar, tânăr cunoscut în competițiile locale de karate, a readus în prim-plan tema tratamentului aplicat protestatarilor din Iran.
Cazul său, derulat într-un ritm alert de la arestare la sentință, a stârnit reacții ferme din partea organizațiilor pentru drepturile omului, care denunță presiuni, mărturisiri obținute sub constrângere și absența garanțiilor unui proces echitabil.
Contextul cazului
Potrivit informațiilor disponibile, Sasan Azadvar a fost reținut pe 9 ianuarie 2026, în timpul manifestațiilor antiguvernamentale. După arestare, a fost transferat la Închisoarea Centrală din Isfahan (Dastgerd), unde a rămas până în ziua în care pedeapsa a fost pusă în aplicare.
Autoritățile judiciare au prezentat dosarul drept o aplicare strictă a legii. În relatarea oficială, tânărul ar fi urmărit să atace forțele de ordine, însă tentativa ar fi eșuat; acuzațiile au stat la baza procedurilor care au dus la verdictul final.
Versiunea oficială susține că intențiile violente atribuite lui Sasan Azadvar justifică pedeapsa dispusă de instanță, în pofida contestărilor venite dinspre apărători ai drepturilor fundamentale.
Între timp, reacțiile din spațiul civic au subliniat caracterul controversat al probelor și al confesiunilor invocate de acuzare. Sunt invocate practici precum audieri prelungite, presiuni psihice și lipsa accesului adecvat la asistență juridică, elemente care, afirmă criticii, contravin standardelor unui proces corect.
Reacții și parcurs juridic
Dosarul a fost judecat la Secția 1 a Tribunalului Revoluționar din Isfahan, iar sentința capitală a fost pronunțată de judecătorul Morteza Barati. Decizia de condamnare a ajuns la cunoștința apărării pe 20 aprilie 2026, ulterior fiind menținută de Curtea Supremă în urma apelului.
Oficialii au prezentat totul drept o aplicare a cadrului penal, insistând pe gravitatea acuzațiilor. De cealaltă parte, grupurile civice susțin că ritmul procedurilor și modul de administrare a cauzei ridică semne de întrebare privind transparența. În special, ele contestă validitatea mărturisirilor și lipsa unei apărări efective.
Contextul social tensionat, alimentat de manifestațiile antiguvernamentale, a amplificat miza publică a speței. Pentru susținătorii respectării drepturilor, cazul lui Azadvar ilustrează un tipar de judecare accelerată și spațiu redus pentru contradicții; pentru procurori și instanță, dosarul a evidențiat răspunsul statului la fapte considerate deosebit de grave.
Elementele-cheie reținute în actele procedurale rămân: încadrarea faptelor, menționarea tentativei de atac asupra forțelor de ordine, judecarea la Tribunalul Revoluționar (Secția 1) din Isfahan, pronunțarea de către Morteza Barati, comunicarea sentinței pe 20 aprilie 2026 și confirmarea ulterioară de către Curtea Supremă.
