Soția deținutului din Craiova susține că dorul de familie l-a împins pe Tiberiu la gestul extrem de a evada din spital. Deși bărbatul ispășea o pedeapsă grea pentru viol, partenera sa de viață conturează imaginea unui om disperat, care a riscat totul pentru câteva momente de libertate alături de cei dragi, sfârșind însă sub gloanțele trupelor speciale.
În timp ce autoritățile încearcă să explice breșele de securitate care i-au permis unui condamnat periculos să circule două ore cu taxiul prin județ, declarațiile femeii aduc în prim-plan o latură emoțională neașteptată a acestui caz sângeros.
Mărturia disperării: „N-a mai rezistat să stea fără mine”
După ce Tiberiu a fost ucis într-o localitate de lângă Craiova, soția sa a oferit detalii despre starea acestuia înainte de evadare. Femeia este convinsă că planul soțului ei nu a fost unul de a fugi definitiv din țară sau de a comite noi fapte violente, ci o reacție impulsivă la izolarea din penitenciar.
Potrivit declarațiilor acesteia, legătura lor era motivul pentru care deținutul nu mai putea suporta regimul de detenție, deși mai avea de ispășit încă mulți ani de închisoare.
„A evadat pentru mine, el n-a mai rezistat să stea fără mine. A zis că eu sunt iubirea vieții lui. Dacă m-ar fi găsit acasă eu cred că ar fi vrut să vorbească cu mine”, a mărturisit soția deținutului din Craiova.
Aceasta a mers mai departe cu dezvăluirile, recunoscând că, în eventualitatea în care Tiberiu ar fi ajuns la ea înainte de a fi interceptat de poliție, ar fi fost dispusă să îl protejeze, în ciuda riscurilor legale imense la care s-ar fi expus.
„L-aș fi ținut ascuns să vadă copiii”, a adăugat femeia, subliniind dorința bărbatului de a-și vedea familia înainte de a fi, cel mai probabil, capturat din nou.
Soția deținutului din Craiova și acuzațiile privind forța excesivă
Dincolo de motivele evadării, marea nemulțumire a familiei vizează modul în care trupele speciale au gestionat capturarea. În momentul în care a fost localizat la aproximativ 30 de kilometri de Craiova, Tiberiu a fost somat să se predea. Pentru că nu s-a conformat, agenții au folosit armamentul din dotare, însă deznodământul a fost unul fatal.
Atât partenera sa, cât și restul apropiaților, consideră că deținutul putea fi imobilizat fără a fi ucis. Tensiunea este ridicată, mai ales că bărbatul fusese eliberat din incinta spitalului de neglijența gardienilor care au realizat dispariția sa după un interval uriaș de 120 de minute.
Apropiații bărbatului susțin că moartea acestuia a fost o execuție inutilă și că polițiștii ar fi putut ținti picioarele sau alte zone nevitale. Mesajul transmis de familie este clar: „ar fi fost suficient să fie rănit, nu ucis”.
O evadare marcată de coincidențe tragice
Tiberiu era condamnat la 11 ani și 4 luni de închisoare pentru violarea fiicei vitrege, o faptă de o gravitate extremă care l-ar fi ținut închis până în 2031. Totuși, în viziunea familiei, acesta era un om care își regretase faptele și care nu mai putea suporta distanța față de casă.
Traseul său din ziua evadării confirmă disperarea de a-și găsi soția:
Ora 12:20: Părăsește spitalul și se schimbă în haine civile într-un cimitir.
Transport: Ia un taxi spre casa soției, unde nu o găsește.
Urmărirea: Închiriază un al doilea taxi pentru a parcurge încă 30 de kilometri spre comuna unde spera să o întâlnească.
În prezent, soția deținutului din Craiova și restul familiei așteaptă rezultatele anchetei oficiale. Autoritățile trebuie să stabilească dacă trupele speciale au respectat protocolul și dacă viața polițiștilor a fost cu adevărat pusă în pericol pentru a justifica focurile de armă mortale. Între timp, sistemul de pază de la Craiova rămâne sub o presiune uriașă, după ce a oferit unui condamnat „libertatea” de a merge la moarte din cauza unei supravegheri deficitare.
