„Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Lia Savonea, în conformitate cu dispoziţiile art.10 pct.2 lit.a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a ÎCCJ, a convocat la data de 22 mai 2026, orele 11:00, judecătorii instanţei supreme pentru constituirea în Secţii Unite în vederea exercitării atribuţiei prevăzute de dispoziţiile art.27 lit.b) din Legea 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare. Şedinţa are ca obiect sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (PL-x nr.228/2026)”, anunţă Înalta Curte într-un comunicat de presă.
Legea a fost adoptată de Senat pe 16 martie şi de Camera Deputaţilor pe 13 mai, fiind iniţiată de 43 de deputaţi şi senatori de la toate partidele.
Una dintre modificări se referă la dreptul persoanei vătămate de a fi informată atunci când agresorul este pus în libertate, evadează sau este internat sau externat dintr-o unitate medicală, pentru a-şi lua măsuri de precauţie.
Astfel, după articolul 81 se introduce un nou articol cu următorul cuprins:
„(1) Procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza, respectiv judecătorul delegat cu executarea de la instanţa de executare, informează victima infracţiunii şi membrii de familie ai acesteia, care ar putea fi în pericol, despre împrejurarea că persoana aflată în arest preventiv, în arest la domiciliu sau în executarea unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate, respectiv care este internată medical, va fi eliberată. Dacă data eliberării este cunoscută, informarea victimei infracţiunii şi a membrilor de familie ai acesteia se realizează cu cel puţin 5 zile înainte de momentul eliberării inculpatului, condamnatului sau făptuitorului internat medical, iar în celelalte cazuri informarea se realizează de îndată. (2) În cazul evadării din locul în care inculpatul sau condamnatul execută măsura preventivă privativă de libertate, pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă, administraţia locului de deţinere sau organul de poliţie care supraveghează respectarea executării măsurii arestului la domiciliu înştiinţează, de îndată, organul judiciar prevăzut la alin.(1), precum şi organul de poliţie în a cărui circumscripţie locuieşte victima, care, de urgenţă, informează victima infracţiunii şi membrii de familie ai acesteia care ar putea fi în pericol”.
Proiectul completează drepturile persoanei vătămate:
* dreptul de a fi informată cu celeritate despre împrejurarea că persoana aflată în arest, urmărită penal sau condamnată pentru infracţiunea săvârşită asupra sa este eliberată sau a evadat din detenţie, precum şi cu privire la orice măsuri relevante adoptate pentru protecţia sa în caz de eliberare sau evadare a autorului infracţiunii, inclusiv atunci când faţă de acesta s-a luat măsura de siguranţă a internării medicale sau internarea medicală provizorie;
* dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii, precum şi dreptul de a i se comunica o copie a rechizitoriului;
* dreptul de a i se comunica, atunci când nu înţelege limba română, traducerea într-o limbă pe care o înţelege, a oricărei soluţii de netrimitere în judecată, a rechizitoriului şi a oricărei hotărâri judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei.
O altă modificare este adusă art. 111 din Codul de procedură penală, cu noi drepturi şi obligaţii pentru persoanele vătămate în timpul audierii acestora:
* dreptul de a propune administrarea de probe, dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor, dreptul de a consulta dosarul, dreptul de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei;
* dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, dreptul de a se constitui parte civilă, precum şi dreptul de a i se comunica o copie a oricărei soluţii de netrimitere în judecată, a rechizitoriului şi a oricărei hotărâri judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei;
* obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atunci când este citată în vederea ascultării sale sau în alte cazuri în care organul judiciar consideră că prezenţa sa este necesară.
Proiectul votat în Parlament impune o procedură mai rapidă în faza de cameră preliminară, pentru a nu mai depăşi durata de maxim 60 de zile, cum se întâmplă în prezent.
Articolul 343 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. (2) Pentru respectarea dispoziţiilor alin. (1) judecătorul de cameră preliminară are îndatorirea să ia din timp toate măsurile necesare pentru asigurarea apărării obligatorii, dacă este cazul, şi pentru ca la termenul fixat procedura de citare să fie legal îndeplinită, iar soluţionarea cererilor şi excepţiilor să nu sufere amânare. (3) În cazul în care, deşi procedura de citare este legal îndeplinită, soluţionarea cererilor şi excepţiilor nu se poate realiza la termenul stabilit potrivit dispoziţiilor art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară acordă termen în continuare, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate. Cu excepţia termenului prevăzut la art. 345 alin. (3), termenele sunt stabilite în zile succesive. Pentru motive întemeiate, termenele în continuare în camera preliminară pot fi stabilite în zile nesuccesive, între care nu poate fi un interval mai mare de 7 zile. (4) Citaţiile pentru termenul stabilit potrivit dispoziţiilor art. 344 alin. (4) conţin menţiunea referitoare la acordarea termenelor în continuare şi atenţionarea că pentru termenele stabilite ulterior nu se vor emite alte citaţii, părţile şi subiecţii procesuali având obligaţia de a urmări parcursul dosarului. (5) Termenele de judecată în camera preliminară pot fi stabilite după un interval mai mare de 7 zile numai dacă probele încuviinţate sau măsurile dispuse, prin natura lor, împiedică stabilirea unui termen mai scurt”.
Alte modificări se referă, printre altele, la protecţia martorilor, obligativitatea înregistrării audierii martorilor vulnerabili prin mijloace tehnice audio-video; obligativitatea procurorilor de a face copii ale datelor informatice stocate pe obiectele ridicate la percheziţii; victimele pot solicita păstrarea confidenţialităţii domiciliului lor şi a celorlalte date personale.
În expunerea de motive depuse în Parlament, se arată că legea are ca obiect modificarea şi completarea Codului de procedură penală (Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare), în scopul eficientizării procedurilor judiciare şi al reducerii duratei proceselor penale.
Parlamentarii arată că durata excesivă a proceselor penale are un impact profund negativ asupra victimelor infracţiunilor grave, în special asupra celor care au fost supuse traficului de persoane şi traficului de minori. În asemenea cauze, celeritatea procedurilor nu reprezintă doar o chestiune de eficienţă administrativă, ci o condiţie esenţială pentru protejarea vieţii, integrităţii fizice, a libertăţii şi demnităţii fiinţei umane, pentru restabilirea sănătăţii psihice şi reintegrarea socială a persoanelor vătămate.
„De exemplu, pentru infracţiunile de trafic de minori sau trafic de persoane, în mod consecvent soluţionarea cauzelor durează foarte mult timp, existând în fiecare an mai multe tribunale care soluţionează cauzele având acest obiect, în medie, numai în primă instanţă, la circa trei ani de zile sau mai mult de la înregistrarea cauzei (peste 1.000 de zile şi chiar peste 1.300 de zile). La perioadele de timp aferente judecăţii în fond s-au adăugat, de mai mulţi ani, duratele excesive ale procedurii de cameră preliminară, care, şi aceasta, cumulând cele două grade de jurisdicţie (fond şi contestaţie), înseamnă, de multe ori, un an de zile sau mai mult până la începerea judecăţii. Acestea se adaugă, la rândul lor, la durata consistentă a urmăririi penale în cauzele de trafic de persoane, care se desfăşoară, de asemenea, pe parcursul mai multor ani. Practic, după ce victimele traficului de persoane au stat ani de zile în exploatare, ajung să aştepte mulţi ani finalizarea anchetei penale derulate de procuror şi finalizarea judecăţii, ceea ce descurajează participarea acestora la proces şi nu contribuie în niciun fel la atenuarea suferinţelor provocate”, explică iniţiatorii proiectului de lege.
În opinia acestora, modificările propuse urmăresc instituirea unor mecanisme procedurale mai suple, evitarea reluării ciclice a unor etape (astfel cum se întâmplă în prezent, în lipsa unor prevederi previzibile cu privire la termenele de exercitare a unor drepturi şi aplicarea unor sancţiuni specifice), consolidarea rolului activ al organelor judiciare şi valorificarea mijloacelor moderne de comunicare pentru citarea părţilor şi administrarea probelor, în vederea asigurării celerităţii procesului penal, fără a aduce atingere garanţiilor procesuale fundamentale.
În plus, prin decizii ale Curţii Constituţionale, care au deschis o modalitate de derulare a procesului în camera preliminară, precum şi prin jurisprudenţa instanţelor de judecată, care a extins probatoriul şi discuţiile referitoare la limitele camerei preliminare, timpul real în care se derulează procedura camerei preliminare s-a îndepărtat foarte mult de durata de 60 de zile, estimată iniţial de legiuitor în art. 343 din Codul de procedură penală.
„Durata mare a proceselor în cauzele de trafic de persoane are consecinţe şi asupra eficienţei luptei împotriva criminalităţii organizate. În multe situaţii, probele devin mai dificil de administrat odată cu trecerea timpului, martorii dispar, memoria faptelor se estompează, iar inculpaţii pot profita de întârzieri pentru a influenţa victimele sau pentru a se sustrage răspunderii. Experienţa instanţelor şi a structurilor de urmărire penală demonstrează că victimele traficului sunt, de cele mai multe ori, persoane aflate într-o stare de vulnerabilitate extremă – copii, tineri fără sprijin familial, femei abuzate sau persoane aflate în situaţii economice precare. Pentru aceste victime, rechemarea repetată la audieri, confruntarea cu inculpaţii şi reluarea constantă a faptelor traumatice pe parcursul unui proces îndelungat echivalează cu o formă de revictimizare instituţională”, se mai arată în expunerea de motive.
