Pensionarii care au muncit în acești ani pot beneficia de un spor de până la 15%. Ce trebuie verificat în dosarul de pensie

Există însă o precizare esențială: procentul de 15% nu înseamnă că pensia aflată în plată va fi majorată automat cu 15%. Este vorba despre un procent utilizat pentru valorificarea sporului de vechime corespunzător anumitor perioade lucrate, iar efectul final asupra cuantumului pensiei depinde de situația contributivă individuală.

Regulile diferă în funcție de perioada în care pensionarul a lucrat. Pentru anii anteriori datei de 1 aprilie 1992 sunt prevăzute anumite procente în funcție de vechimea totală acumulată, în timp ce pentru intervalul 1 aprilie 1992 – 1 aprilie 2001 devin importante mențiunile din carnetul de muncă și adeverințele care pot demonstra sporurile sau veniturile obținute.

În plus, actualele reguli permit, în anumite condiții, valorificarea unor venituri nepermanente care nu au fost luate anterior în calcul, dacă există documentele necesare și dacă pentru veniturile respective s-au datorat contribuțiile prevăzute de legislație.

Cine poate ajunge la un spor de vechime de 15%

Procentul maxim de 15% apare în cazul unei anumite categorii de salariați care acumulaseră o vechime importantă înainte de aprilie 1992.

Pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 1983 și 31 martie 1992, procentul utilizat pentru sporul de vechime diferă în funcție de vechimea totală în muncă pe care o avea persoana respectivă.

Astfel, pentru o vechime totală cuprinsă între trei și cinci ani, procentul prevăzut este de 3%. Pentru persoanele care aveau între cinci și zece ani de vechime, acesta ajunge la 6%.

În cazul unei vechimi cuprinse între zece și 15 ani, procentul este de 9%, iar pentru o vechime cuprinsă între 15 și 20 de ani se ajunge la 12%.

Procentul maxim, de 15%, este prevăzut pentru persoanele care aveau o vechime totală în muncă de peste 20 de ani în perioada respectivă.

Prin urmare, nu este suficient ca o persoană să fi lucrat pur și simplu între 1983 și 1992 pentru a se aplica automat procentul maxim. Contează vechimea totală acumulată și tranșa în care se încadra persoana.

Spre exemplu, dacă un salariat avea o vechime totală de 17 ani, procentul corespunzător era de 12%, nu de 15%. Dacă avea între zece și 15 ani, procentul aplicabil era de 9%.

Aceste diferențe sunt importante deoarece influențează modul în care sunt valorificate perioadele respective în calculul drepturilor de pensie.

Regulile nu sunt însă identice pentru toate perioadele anterioare anului 1992.

Pentru intervalul 1 martie 1970 – 31 august 1983, procentele sunt diferite și au un plafon mai mic.

În această perioadă, pentru o vechime totală cuprinsă între cinci și zece ani este prevăzut un procent de 3%. Pentru o vechime între zece și 15 ani, procentul este de 5%.

Cei care aveau între 15 și 20 de ani de vechime se încadrează la 7%, iar pentru o vechime mai mare de 20 de ani procentul maxim ajunge la 10%.

Diferența dintre cele două perioade este, așadar, importantă.

Un pensionar care a acumulat peste 20 de ani de vechime în perioada relevantă poate ajunge la procentul maxim de 10% pentru intervalul 1970–1983 și la 15% pentru intervalul 1983–1992, conform regulilor aplicabile fiecărei perioade.

Sporul de 15% nu înseamnă că pensia crește automat cu 15%

Aceasta este una dintre cele mai importante precizări pentru pensionarii care aud despre procentul maxim prevăzut pentru sporul de vechime.

O persoană care se încadrează în categoria pentru care este prevăzut procentul de 15% nu trebuie să înțeleagă că va primi automat o majorare de 15% aplicată pensiei pe care o încasează în prezent.

Cele două lucruri sunt diferite.

Procentul este utilizat în mecanismul prin care sporul de vechime este valorificat pentru perioadele respective, iar rezultatul final depinde de întregul istoric contributiv al pensionarului.

Cu alte cuvinte, dacă un pensionar primește în prezent o anumită sumă, nu poate calcula eventualul beneficiu înmulțind pur și simplu valoarea pensiei cu 15%.

Pentru stabilirea pensiei sunt luate în considerare perioadele contributive, veniturile valorificate, punctajele realizate și celelalte elemente prevăzute de legislația sistemului public de pensii.

Sporul de vechime reprezintă numai unul dintre aceste elemente.

De aceea, impactul poate fi diferit de la un pensionar la altul, chiar dacă două persoane au lucrat în aceeași perioadă.

Unul dintre pensionari poate avea peste 20 de ani de vechime la momentul relevant, iar altul poate avea 12 ani. Procentele aplicabile vor fi diferite.

În același timp, istoricul veniturilor și contribuțiilor celor două persoane poate fi complet diferit, ceea ce înseamnă că și influența asupra cuantumului final al pensiei poate varia.

Tocmai din acest motiv, informația privind procentul de până la 15% trebuie privită ca o regulă privind valorificarea sporului de vechime și nu ca anunțul unei majorări generale a pensiilor.

Ce trebuie să știe cei care au lucrat înainte de 1 aprilie 1992

Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 1992, situația este mai simplă din perspectiva documentelor necesare pentru sporul de vechime.

Sporul aferent acestor perioade este calculat potrivit regulilor prevăzute de legislația pensiilor, în funcție de vechimea totală acumulată.

Asta înseamnă că pensionarul nu trebuie să pornească automat în căutarea unei adeverințe speciale doar pentru a demonstra sporul de vechime corespunzător acestor perioade.

Totuși, verificarea dosarului rămâne importantă, mai ales pentru persoanele care au avut un traseu profesional complex, au lucrat la mai mulți angajatori sau au obținut și alte venituri care ar putea conta în stabilirea drepturilor de pensie.

Situația se schimbă semnificativ după data de 1 aprilie 1992.

Pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 1992 și 1 aprilie 2001 sunt relevante sporurile înscrise în carnetul de muncă sau cele care pot fi demonstrate prin adeverințe întocmite în condițiile legii.

Documentele pot proveni de la foștii angajatori, de la deținătorii legali ai arhivelor sau, după caz, de la operatorii autorizați care gestionează arhivele fostelor societăți.

Pentru pensionarii care au lucrat în anii ’90, verificarea carnetului de muncă poate deveni astfel foarte importantă.

Dacă sporurile apar înscrise corect și au fost deja valorificate, situația este una. Dacă anumite venituri sau sporuri lipsesc din documentele aflate la dosar, pensionarul poate avea motive să caute documentele care dovedesc existența acestora.

Adeverințele pot deveni esențiale pentru anii 1992–2001

Mulți dintre actualii pensionari și-au desfășurat o parte importantă a activității profesionale înainte de digitalizarea evidențelor privind contribuțiile sociale.

Din această cauză, carnetul de muncă și adeverințele eliberate de angajatori sau arhive continuă să joace un rol important.

O situație frecvent discutată este cea a fostelor întreprinderi sau societăți care între timp au fost desființate.

Faptul că un fost angajator nu mai există nu înseamnă neapărat că documentele privind activitatea salariaților au dispărut. Arhiva poate fi deținută de o altă entitate, iar pensionarul trebuie să identifice deținătorul legal pentru a solicita documentele necesare.

Adeverințele trebuie însă să respecte condițiile prevăzute de legislație.

Nu orice document sau declarație poate determina modificarea drepturilor de pensie. Informațiile trebuie să poată fi verificate și să provină din documentele primare ale angajatorului sau ale arhivei, în condițiile cerute de lege.

De aceea, pensionarii care bănuiesc că anumite sporuri nu au fost valorificate ar trebui să verifice mai întâi ce documente se află deja în dosarul lor și ce perioade au fost luate în considerare.

Abia după această verificare poate fi stabilit dacă este necesară obținerea unor documente suplimentare.

Primele și orele suplimentare pot avea și ele importanță

O altă categorie importantă este reprezentată de veniturile nepermanente obținute înainte de 1 aprilie 2001.

De-a lungul anilor, numeroși salariați au primit, pe lângă salariul de bază, diferite prime, sporuri, sume pentru ore suplimentare sau alte venituri care nu au fost întotdeauna valorificate în calculul inițial al pensiei.

În anumite condiții, asemenea venituri pot conta.

Principiul important este legat de existența contribuțiilor de asigurări sociale și de posibilitatea demonstrării veniturilor respective prin acte întocmite potrivit legii.

Prin urmare, nu simplul fapt că un pensionar își amintește că a primit prime sau a efectuat ore suplimentare este suficient.

Este necesară existența documentelor care pot demonstra sumele respective și perioada în care acestea au fost încasate.

Pentru persoanele care au avut astfel de venituri, adeverințele pot deveni foarte importante.

Un pensionar care constată că anumite venituri contributive nu au fost valorificate poate verifica dacă există posibilitatea completării dosarului cu documentele corespunzătoare.

Impactul nu este însă identic în toate cazurile.

Contează valoarea veniturilor, durata perioadei pentru care au fost realizate, contribuțiile aferente și restul istoricului contributiv al persoanei.

De aceea, nu poate fi stabilită o sumă universală pe care ar urma să o primească fiecare pensionar care prezintă o astfel de adeverință.

Ce ar trebui să verifice pensionarii în 2026

Primul lucru care trebuie verificat este perioada în care persoana a lucrat.

Cei care au activitate înainte de 1 aprilie 1992 trebuie să țină cont de regulile privind sporul de vechime aplicabile perioadelor istorice respective.

Pentru cei care au lucrat între 1 aprilie 1992 și 1 aprilie 2001, devin importante carnetul de muncă și eventualele adeverințe privind sporurile.

Pensionarii ar trebui să verifice dacă toate perioadele lucrate sunt înregistrate, dacă sporurile apar în documentele existente și dacă veniturile pentru care s-au datorat contribuții au fost valorificate în stabilirea drepturilor lor.

O atenție suplimentară ar trebui acordată situațiilor în care persoana a avut mai mulți angajatori sau a lucrat la societăți care ulterior au fost reorganizate ori desființate.

În asemenea cazuri, documentele pot fi dispersate în arhive diferite.

La fel de important este ca pensionarii să nu confunde informațiile despre sporul de vechime cu anunțurile referitoare la indexări, recalculări generale sau alte majorări ale pensiilor.

Procentul maxim de 15% despre care se vorbește în cazul anumitor perioade de vechime nu reprezintă o creștere generală cu 15% acordată pensionarilor în anul 2026.

Este vorba despre o regulă folosită pentru valorificarea sporului de vechime în cazul unor perioade lucrate înainte de aprilie 1992.

În același timp, persoanele care au lucrat înainte de aprilie 2001 și au încasat venituri care nu apar în documentele valorificate până acum pot avea motive să își verifice situația.

Pentru unii pensionari, dosarul poate fi complet și toate veniturile eligibile pot fi deja luate în calcul. Pentru alții, pot exista perioade sau venituri pentru care sunt necesare documente suplimentare.

Diferența o fac actele și situația contributivă individuală.

De aceea, carnetele de muncă, adeverințele privind sporurile și documentele referitoare la veniturile obținute înainte de 1 aprilie 2001 rămân importante pentru numeroși pensionari.

Cei care au muncit în perioada 1 septembrie 1983 – 31 martie 1992 și aveau o vechime totală mai mare de 20 de ani se află în categoria pentru care sporul de vechime poate fi valorificat cu procentul maxim de 15%, însă acest lucru nu trebuie interpretat drept o majorare directă cu 15% a pensiei actuale.

Pentru ceilalți, procentele diferă în funcție de vechimea acumulată și de perioada exactă în care a fost desfășurată activitatea, motiv pentru care verificarea anilor de muncă și a documentelor existente poate clarifica modul în care au fost stabilite drepturile de pensie.

Sursa foto: Arhivă