Moartea unei doctoriţe de 39 de ani din Iaşi pune sub lumina refectoarelor o față înspăimântătoare a sistemului medical românesc. Internată pentru o operație oncologică, femeia a ieșit din spital cu o bacterie periculoasă. A trecut prin trei spitale, de unde a fost externată, spunându-i-se că e bine. S-a stins în cel de-al patrulea spital, acolo unde lucra. Soțul doctoriței, martor la tot acest traseu al morții, a decis, la câteva luni distanță, să facă publică povestea. Vedem la Pacient în România acuzaţiile soţului, dar şi răspunsul medicilor implicați. Poliţia a deschis o anchetă.
24 Martie, Iași — Aceasta a fost ultima zi în care Ioana, un medic dedicat și iubit de la Spitalul Sfântul Spiridon, a zâmbit cu adevărat. Într-o zi aparent obișnuită, soțul ei, Bogdan, a surprins-o într-o fotografie memorabilă, în apropierea locului unde a servit cu pasiune. O zi frumoasă s-a încheiat cu o cină simplă la „Romeo și Julieta” în Piața Unirii: ea savurând o pizza, iar Bogdan, pastele sale preferate.
Curând după acea zi, viața Ioanei a luat o întorsătură dramatică. A fost diagnosticată cu o tumoră și a trebuit să se supună unei operații de urgență. Decizia de a se opera într-un alt spital, la recomandarea unor colege, se dovedește a fi începutul unui calvar. Postoperator, Ioana se confruntă cu febră și infecție cu Clostridium Dificile. Deși rapoartele anatomo-patologice erau favorabile, starea ei se înrăutățește. Bogdan intervine, opunându-se externării precipitate a soției sale, dar eforturile sale par să fie în zadar.
Lupta cu Sistemul
Transferată la un al doilea spital, Ioana se confruntă cu un tratament inadecvat și neglijență. Bogdan, soțul ei, își exprimă frustrarea față de atitudinea medicilor și lipsa de resurse din spital. În ciuda ajutorului oferit de alți medici, tratamentul Ioanei rămâne sub nivelul așteptărilor. Externată din nou, în ciuda stării precare, Ioana ajunge acasă cu febră, infecție și probleme respiratorii grave. Bogdan încearcă disperat să găsească soluții, dar starea Ioanei se agravează rapid.
Internată într-un al treilea spital, Ioana continuă să se lupte, dar medicii par să nu înțeleagă gravitatea situației. Bogdan încearcă să intervină, dar este prea târziu. Ioana își pierde lupta cu boala pe 16 iunie, la doar câteva zile după ce a împlinit 39 de ani.
Acuzații și regrete
Povestea Ioanei lasă în urmă un soț îndurerat și multe întrebări fără răspuns. Acuzațiile de neglijență și superficialitate se îndreaptă către sistemul medical care, în loc să o ajute, pare să fi contribuit la declinul său. Bogdan se gândește acum la posibilitatea de a depune o plângere penală pentru ucidere din culpă, un act care poate aduce lumină asupra neglijenței și erorilor sistemului medical.
Ioana rămâne în amintirea celor care au cunoscut-o ca o persoană plină de viață, dedicată profesiei sale și iubită de familie. Tragicul ei sfârșit ridică întrebări serioase despre starea sistemului de sănătate și nevoia urgentă de reformă și empatie în îngrijirea pacienților.
Bogdan, soțul Ioanei, strigă la cer pentru dreptate
La patru luni după moartea tragică a Ioanei, soțul ei, Bogdan, continuă să caute răspunsuri și dreptate într-un sistem medical pe care îl consideră vinovat de pierderea soției sale. Durerile și frustrările lui se reflectă în cuvintele pline de acuzații și disperare. „Maestre chirurg”, începe Bogdan, cu un ton plin de ironie și reproș. El îl întreabă pe chirurg dacă își amintește de starea Ioanei înainte de operație și dacă a considerat vreodată posibilitatea unei greșeli chirurgicale. Bogdan sugerează că prestigiul și ocuparea excesivă a chirurgului ar fi putut sta în calea unei îngrijiri adecvate.
Bogdan își exprimă furia față de medicul curant al Ioanei, acuzând-o de trufie și neglijare. El îi reproșează că a refuzat ajutorul altor medici și că a făcut greșeli în gestionarea infecției cu Clostridium și în decizia de a o externa prematur.
Acuzațiile lui Bogdan se extind asupra întregului sistem medical, descriindu-l ca pe un „balaur negru” care a smuls viața din Ioana prin delăsare și autosuficiență. În cuvintele sale, se simte o profundă dezamăgire și o pierdere a încrederii în sistemul de sănătate.
Bogdan respinge ideea de consolare prin puterea și lumina spirituală, preferând să își exprime iubirea prin rugăciune și prezența la mormântul Ioanei. El critică falsitatea și superficialitatea celor din jur, acuzându-i de lipsă de empatie reală.
Mărturisindu-și singurătatea și durerea, Bogdan reflectă asupra valorilor în care crede: încrederea, devotamentul și dragostea. În ciuda îndoielilor sale, el continuă să se lupte cu gândul de a depune o plângere penală pentru ucidere din culpă, încercând să găsească un sens într-o justiție care nu îi poate aduce înapoi soția.