Ziua de 29 februarie 2024, marcând un moment rar în calendarul creștin-ortodox, aduce în atenția credincioșilor praznicul Sfinților Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea. Această dată specială, întâlnită doar în anii bisecți, oferă ocazia de a rememora și celebra viețile și învățăturile a doi sfinți de seamă ai Bisericii Ortodoxe, ale căror povești sunt profund încărcate de credință, înțelepciune și dedicare față de viața monahală.
Născuți din părinți străromani în nordul Dobrogei, o regiune istorică a României cunoscută în antichitate sub numele de Scitia Mică, în jurul anului 360, Sfinții Ioan Casian și Gherman s-au bucurat de o educație creștină încă din fragedă copilărie, datorită rădăcinilor lor adânci în credința strămoșească. Legătura lor sufletească, forjată încă din tinerețe, a rămas nestrămutată pe parcursul vieții, împreună urmând calea spre înțelepciune și sfințenie.
Cine sunt cei doi sfinți sărbătoriți o dată la patru ani
Educația lor vastă cuprindea studiul filosofiei grecești și al scrierilor sfinte, ceea ce le-a permis să cunoască desăvârșit, pe cât posibil, tainele credinței divine. Această sete de cunoaștere i-a condus pe căi spirituale neumblate, explorând adâncimile vieții monahale și ale ascezei.
Sărbătoarea din 29 februarie, care se întâmplă doar o dată la patru ani, pune în lumină nu doar unicitatea acestei zile în calendar, dar și importanța deosebită a celor doi sfinți în tradiția ortodoxă. Când ziua de 29 februarie nu este disponibilă, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 28 februarie, asigurând astfel continuitatea venerării lor.
Ioan Casian și Gherman au crescut într-o regiune binecuvântată de prezența monahismului timpuriu, interacționând cu sihaștrii care se nevoiau în peșterile și cheile Dobrogei. Aceste întâlniri le-au modelat drumul spiritual și i-au inspirat să îmbrățișeze viața monahală sub îndrumarea Sfântului Bretanion, Episcopul Tomisului, și a Sfântului Teotim, viitor Episcop al Tomisului.
Călătoria lor spirituală i-a purtat dincolo de granițele natale, ajungând până la Roma pentru a apăra cauza Sfântului Ioan Gură de Aur, și mai târziu la Marsilia, unde Ioan Casian a întemeiat două mănăstiri, punând bazele monahismului în Franța. Se spune că Gherman și-a găsit odihna veșnică la Roma, în timp ce Ioan Casian a continuat să-și împărtășească înțelepciunea și credința până la moartea sa, în jurul anului 435, la Marsilia.
Rugăciunea Sfântului Ioan Casian
„Sfinte Cuvioase Casian, mare este ajutorul tău către noi, cei loviți de tot felul de boli și necazuri, care te chemăm cu credință și urmăm călăuzirile tale de Dumnezeu insuflate.
Și cu toate că suntem nevrednici, cu mijlocirile tale îndrăznim să întoarcem prin pocăința viață noastră spre Hristos, Răsăritul cel de Sus și Izvorul milostivirii, rostind împreună: Ajută-ne Doamne Iisuse Hristoase!
Cu adevărat te cinstim împreună cu primul tău dascăl și învățător, Sfântul Ierarh Teotim I al Tomisului, că pe o icoană a Sfintei Treimi zugrăvită în vetrele sihăstrești ale Dobrogei. Căci moștenirea acestui neam și pământ ai urcat-o la cer și luminători lumii te-ai arătat, unind sfințenia vieții, cultură aleasă și teologia insuflată în taină cântării.
O, Cuvioase Părinte Ioan Casian, nu ne lasă pe noi, păcătoșii, care în neputințe și patimi cumplite ne zbatem, și nu îndrăznim a caută la față lui Dumnezeu din cauza fărădelegilor și împietririi ce ne apasă.
Revarsă spre noi cu harul ce ți s-a dat milostivirea dumnezeiască spre tămăduire, luminare și înmulțirea dragostei întru slavă Preasfintei Treimi, că să rostim cu toții: Ajută-ne Doamne!”
