Aztecii aveau două calendare: cel „civil”, care dura 365 de zile, și cel religios, care dura 260 de zile. La fiecare 18.980 de zile cele două calendare coincideau pentru o zi, iar aztecii credeau că atunci lumea era în mare pericol de dispariție.
În aceste luni, ne confruntăm cu ameninţarea unei apocalipse globale şi sfârşitul nuclear al lumii . Este foarte probabil ca pericolul să supraviețuiască într-o oarecare măsură şi în următorii ani, deşi nu este exclus ca acesta să crească în intensitate. Nu putem decât să sperăm că, în ciuda amenințărilor, acel scenariu cel mai rău nu se va întâmpla cu adevărat.
Spre deosebire de noi, aztecii și-au trăit sfârșitul lumii – lumea lor – cu mult timp în urmă. În haosul pandemic, aniversarea de anul trecut a 500 de ani de la cucerirea Imperiului Aztec de către Spania, precum și acele regate mezoamericane care au fost aliate spaniole împotriva regimului „terorist” aztec, au trecut aproape imperceptibile pentru publicul mondial.
Iar termenul „terorist” nu este deloc exagerat. Sacrificiul uman a existat în toate culturile mezoamericane , dar aztecii l-au ridicat la un nivel industrial și au creat o asemenea atmosferă de frică și groază , încât, în comparație cu ei, obiceiurile însetate de sânge ale altor popoare vecine, precum mayașii, păreau o simplă joacă de copii.
Cucerirea Mexicului – din februarie 1519 până la 13 august 1521 – a fost realizată de un aventurier, Hernan Cortes, care întorcându-se pe țărmurile Peninsulei Yucatan a fost impresionat de poveștile locuitorilor de acolo despre un stat bogat în aur și populat, în adâncurile continentului. Cortes a condus de 630 de oameni (inclusiv 30 de arbaletieri și 12 archebuzieri), desfășurați în 11 bărci, a debarcat lângă gura râului Jamapa din Golful Mexic și a debarcat în locul botezat ulterior Villa Rica de la Vera Cruz , adică „Satul Bogat al Adevăratei Cruci” , deoarece au găsit acolo aur, iar debarcarea a avut loc în Vinerea Mare.
Astfel, pe scurt, „amurgul devoratorilor de inimi omenești” a început , mult mai devreme decât se așteptau aztecii înșiși, și cu siguranță nu în modul în care se așteptau. Pentru că ei finalizaseră cu succes ceremonia Noului Foc cu doar 12 ani mai devreme și ar fi trebuit să fie liniştiţi încă patru decenii. Abia atunci, conform credinței lor, trebuia să apară pericolul ca soarele să nu răsară în est și să se întrevadă sfârșitul lumii, dar, în schimb, soarele castilian a răsărit din est în 1521 și a ucis Lumea Veche.
