Iată o poveste dureroasă despre părinții care își urăsc nurorile. Ce se întâmplă cu adevărat și cum își distrug proprii copii. De luat aminte pentru toți părinții:
Cum își distrug părinții proprii copii? La această întrebare sper să primesc răspuns de la cei care vor citi acest editorial, pentru că, probabil, va ajunge și în fața ochilor vreunei soacre.
Nu distrugeți iubirea ci pe copiii voștri: acesta ar trebui să vă fie primul gând. Există o artă prin care unii oameni îi fac pe alții să sufere. Nu contează dacă i-ai greșit, în mod direct sau indirect, oamenii care întreprind bine arta de a face zile amare altcuiva vor face rău indiferent cât ai lupta să le demonstrezi că vrei ca totul să fie în armonie. Desigur, astfel de persoane întâlnești la tot pasul, la serviciu, între prieteni sau chiar la ghișeul de la bancă.
Dar ce te faci când un astfel de om este chiar soacra ta?
Stau și mă uit cu stupoare cum se destramă zeci de cupluri în jurul mei, din cauza mamelor. O soacră care nu-și iubește și nu-și respectă nora nu are aceste sentimente nici pentru propriul fiu, să fiți siguri de asta.
Dacă le-ar avea, cu siguranță nu i-ar supune aleasa la un lung șir de suferințe și umilințe, totul pentru că e soacră și.. așa e datina. Trist este că o astfel de persoană, de multe ori malefic în toată structura sa și care distruge căsnicii fără să aibă mustrări de conștiință, nu plătește niciodată, deși distruge nu doar o căsnicie ci și vieți, suflete și speranțe.
Astăzi vă prezint o poveste pe cât de reală, pe atât de tristă:
Doi copii care s-au iubit, s-au căsătorit și acum devin doi străini pentru că părinții lui au „grijă” să fie așa; fără prea multe explicații, fără durere că fiul lor poate suferă că va pierde femeia căreia i-a jurat iubire până la moarte.
Din nefericire, influența negativă a socrilor se pare că uneori este mai puternică decât încetarea funcțiilor vitale.
Sunt căsătoriți, se iubesc, altfel nu se luau. Poate că s-au grăbit cu nunta, nu zic că nu, dar amândoi păreau a fi siguri de dorințe și sentimente. Părinții mirelui s-au împotrivit viitoarei nurori, nu că ar fi avut ceva să-i reproșeze. Văzându-se neacceptată, fata a vrut să renunțe la nuntă.
Ei s-au opus, Spuseseră la lume că urmează să li se însoare feciorul. Tinerii s-au înțeles mereu, sigur că discuții au mai fost, ca în orice relație, dar lor le-a fost bine împreună… până de curând, când socrii s-au gândit că ar fi mai bine fără nora prin preajmă.
Ce contează ce vrea fiul? Ei sunt părinții și știu ce este mai bine pentru copilul lor. Doar l-au făcut, l-au crescut și spun că îi iubesc. Cu toate acestea, faptele arată contrariul. Deciși să-l scape pe fiu de soția „nedemnă”, deși nu trecuse o lună de când juraseră să nu se mai bage vreodată în viața lor și îi promiseseră fiului că îi lasă în pace să-și trăiască viața așa cum cred ei de cuviință, părinții băiatului au luat decizia să-și gonească nora.
I-au spus în gura mare să-și ia lucrurile și să plece din casa la care ei au muncit ani de zile, să le lase fiul în pace, pentru că l-a distrus (omul nici măcar nu a fost întrebat). Dar, ei știu, că-s părinți de băiat! Nu-i așa? Au somat-o să plece, altfel… viitorul îi va fi sumbru. Umilită, neînțeleasă și fără prea mult sprijin de la cel care îi era soți și care nu iese din cuvântul mamei, femeia și-a- făcut bagajele și a plecat.
Spera ca el să vină cu ea, la casa ei, așa cum îi promisese cândva că îi va fi alături la bine și la rău, dar tăticul de băiat i-a șoptit în ureche, profund și plin de „înțelepciune”: „Unde să pleci, tată? Să fii măgar închiriat? Lasă-o să se ducă, mai sunt fete pe lume!”
Și uite așa s-a încheiat o poveste de dragoste ce ar fi putut să fie una demnă de povestit nepoților. Cu durere și înverșunare spun că soțul trebuia să-și urmeze soția, nu să rămână alături de mamă.
La urma urmei, cine îi va fi alături până la finalul vieții, atunci când va avea 80 de ani? Așa vrei tu să fie mama fiilor tăi, umilită și alungată, poate chiar lovită în plină stradă de soacră?
Unele mame de băieți nu înțeleg că soția îți devine familie. Lăsați-vă băieții să-și aleagă soțiile, lăsați-i să-și clădească viața și căsnicia alături de femeia pe care o iubesc.
Soacrelor, dacă fiul vostru s-a însurat, asta nu înseamnă că vă va uita sau că nu vă mai iubește. Dacă l-ați crescut așa cum trebuie, va fi bine. Și voi, și el! Este mare păcat să interveniți violent între doi oameni care se iubesc. Veți plăti pentru acest lucru pentru că toate se plătesc în viața asta!
Nu distrugeți iubirea pentru că, odată cu ea, distrugeți sufletele. Și nu orice suflete, ci pe ale copiilor voștri.
