Darea de pomană este un obicei străvechi și răspândit în multe culturi, având o semnificație profund religioasă și spirituală. În tradiția creștină, în special în ortodoxie, dar și în catolicism, darea de pomană este un act de caritate prin care o persoană oferă mâncare, bani sau alte bunuri celor nevoiași, cu scopul de a ajuta și de a acumula merit spiritual în fața lui Dumnezeu.
„Nu mai dați de pomană pentru morți. Mortul nu mănăncă, nu bea.” Detalii neștiute oferite de un preot
Pomana este adesea asociată cu amintirea și odihna sufletelor celor decedați. Se crede că actul de a da de pomană poate ajuta sufletele celor trecuți în lumea de dincolo să găsească pace și mântuire. Prin urmare, în multe comunități creștine, pomana este o practică obișnuită la înmormântări, parastase sau în anumite zile de pomenire a sfinților.
Preotul Daniel Avram vine cu o altă variantă despre pomenirea moților.
„Exista credința asta total greșită care nu este a Bisericii, care nu aparține ortodoxiei care nu aparține Bibliei că mortul mănâncă. V-o spun după învățătură Sfintei Scripturi și a Sfintei Biserici: Mortul nu mănâncă, mortul nu bea, el nu are nevoie!
Și de aceea vedeți cum răspunde omul când îi dai ceva de pomană: Bogdaproste. Știți ce înseamnă bogdaproste? „Boje, boje” în limba slavonă veche însemna Dumnezeu, în numele Domnului însemna. Tot ce dăm să dăm în numele Domnului, nu pentru că mănâncă Gheorghe, nu mai mănâncă…îi dau o țuiculiă că îi plăcea, dați-i și un pachet de țigări”, a spus Preotul Daniel Avram de la Mănăstirea Turbați pe Tiktok.
Ce să dă de pomană
Darea de pomană poate lua diverse forme, de la distribuirea de alimente (cum ar fi pâine, grâu, fructe, prăjituri sau mâncăruri gătite) până la oferirea de bani sau obiecte. De asemenea, pomana poate fi făcută nu doar pentru săraci, ci și pentru vecini, prieteni sau membri ai comunității, fiecare primind o parte din ceea ce se oferă, simbolizând astfel împărtășirea și comuniunea.
Conceptul de pomană nu este limitat doar la creștinism. Practici similare se pot regăsi în multe alte religii și culturi. De exemplu, în Islam, „sadaqah” (caritatea) este o formă importantă de a oferi ajutor celor în nevoie, având și ea un impact spiritual asupra celui care dă. În hinduism, oferirea de hrană și alte daruri în scop caritabil este, de asemenea, un act respectat, care se crede că aduce beneficii karmice.
Dincolo de ajutorul material oferit, darea de pomană are un profund impact spiritual și social. Ea întărește legăturile comunitare, promovează empatia și altruismul și ajută la construirea unei societăți mai echitabile și mai compasionează. Pentru cel care dă, actul de pomană este adesea văzut ca o purificare spirituală, o modalitate de a se apropia de divinitate și de a cultiva virtuți precum generozitatea și umilința.
În concluzie, darea de pomană este mult mai mult decât un simplu act de caritate. Este o expresie a credinței, a recunoștinței și a responsabilității față de ceilalți, având rădăcini adânci în valorile spirituale și umane universale.
